Vremurile pe care le trăim…

Sunt momente și evenimente care se desfășoară pe repede înainte, pe nepusă masă, care ne uluiesc, ne pun pe gânduri, ne produc mirare, întrebare și, chiar, consternare, indignare ori stupoare!… Da, veți zice că, întotdeauna, de-a lungul timpului și a istoriei, au fost asemenea vremuri, asemănătoare adică, pline de încercare și de tulburare și, da, veți avea perfectă dreptate!… Nu asta, nu aici este problema ci, dacă și cum le știm însuși, gestiona, asumă și depăși toate aceste situații și ipostaze, de-a dreptul aiuritoare și amețitoare!…

Uitați-vă ce este în lume, în toată lumea, cu acest fenomen epidemic și pandemic (covid 19 ori, sarscov 2), uitați-vă ce este, de pildă, acum, în America, uitați-vă ce este, ba într-o parte (țară) ba în altă, ba la deal ba la vale!… Iar noi, oamenii, sărmanii, cei mai mulți dintre noi, nu știm ce trebuie să (mai) facem, cum trebuie să reacționam, ce atitudine, hotărâre ori decizie să adoptăm și, așa mai departe!… Unii, probabil, pe bună dreptate, ne întrebam: de ce am ajuns astfel, de ce am ajuns (până) aici, care este motivul, pricina ori cauza?!… De ce?!…

Eu cred că l-am (cam) scos, îndepărtat și eliminat pe Dumnezeu din viață noastră, din lumea noastră, din gândirea, purtarea, mentalitatea, faptuirea și viețuirea noastră!… Și, acum, nu facem altceva decât să culegem, să adunăm roadele și consecințele acestei vieți și purtări luciferice, fiindcă, n-am făcut altceva, de cele mai multe ori sau, în cele mai multe cazuri, decât să ne punem (pe noi) în locul lui Dumnezeu și, acum, poftim urmarea, finalitatea și rezultatul!…

Acum, însă, întrebarea care stăruie în sufletele și pe buzele noastre este, una, altminteri, firească: ce facem, ne mai revenim, ne mai redresăm ori ba?!… Și, răspunsul este: da, însă, numai dacă ne (re)întoarcem, sinceri, serioși și responsabili, la Dumnezeu, de care ne-am înstrăinat atât de mult, atât de tare!…

Da, greu, dificil lucru dar, nu imposibil fiindcă „ce este cu neputință la oameni este cu putință la El, la Dumnezeu” Cel Viu, Puternic și Adevărat!…

Prin urmare, haideți, fraților, să încercăm, cu tot efortul, jertfa, stăruința și, străduință noaatra, să ne recapacitam, să ne recalibram, să ne trezim, să ne schimbăm, altfel spus, să ne revenim în fire, în firea noastră, cea veritabilă și autentică!… Până, nu este târziu, prea târziu căci, nici devreme nu mai este!… Și, Hristos Domnul așa ne-a îndemnat și învățat să lucrăm: „cât încă mai este ziua! Căci, apoi, vine noaptea când, nimeni, fiind întuneric, nu mai poate face și lucra nimic!”

Din cele ce ar trebui făcute și, care, nu sunt, deloc, puține și, mai cu seama, deloc, neesențiale, nevaloroase ori, lipsite de importantă!… „Fără El nu putem face nimic, absolut nimic! Și, deci, cine nu adună cu El, acela, defapt, risipește, se risipește și, (se) împrăștie, că fumul și că ceară de la față focului!…”

One Response to Vremurile pe care le trăim…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *