„Constituționalizarea” zădărnicirii combaterii bolilor…

Cam despre asta este vorba… Despre „meritul” CCR de a fi dat o acoperire constituțională dreptului de a zădărnici acțiunile punitive de combatere a bolilor… De a translata o acțiune potrivnică sănătății publice tocmai în zona libertăților civile. Și este important, fundamental chiar, faptul că CCR s-a gândit la libertățile noastre… Doar că a făcut-o strict pentru interesele politice… Iar decizia arată felul în care valorile la care ne raportam acum trei decenii au fost răsucite cu 180 de grade… Și nu este doar o inversare a înțelegerii, a aprofundării drepturilor noastre, a felului de a aplica și, mai ales, de a proteja libertățile de exprimare, de manifestare, de existență în sine a statusului social, și a fiecăruia în cadrul acestuia, venite din „purificarea” de peste ani, într-o exorcizare a maselor de tarele nepăsării, lașității, dezinteresului, ranchiunei, frustrării și chiar ipocriziei (am rămas doar niște ipocriți în costume din cutume epigonizate), ci strict dintr-o decizie politică. Politic constituțională… Un fel de „political correctness”, rezumat la statutul de șablon de interacțiune și radicalizare în folosul unor interese de clan, de grup politic organizat (aceleași de trei decenii)…

„Redarea” unei libertăți, a unui drept, a unui reper, apărarea în fața tentațiilor de restrângere a unor drepturi cetățenești, nu s-au născut dintr-o (altă) revoluție a noastră, la nivel de mase, măcar o revoluție a gândirii, ci a fost impusă politic. Și ar fi putut fi orice altceva, caruselul a fost pus în mișcare și arată, nu apărarea unui popor în fața eventualelor abuzuri ale cârmuitorilor, ci așezarea la picioarele guvernanților a unei instituții aflate mai presus de propriile legi și metodologii, de Constituție, de declarațiile universale de drepturilor fundamentale ale omului. Iar ceea ce a rămas neacoperit prin notificarea trimisă curții europene a drepturilor omului, chiar la începutul pandemiei, vizând suspendarea exercitării unor, din păcate nu drepturi, ci majoritar marote (pentru că asta au devenit libertățile noastre), a fost acum acaparat pentru exercitarea unui drept de „preempțiune” chiar asupra drepturilor noastre, ba chiar asupra drepturilor noastre de a avea drepturi.

Și suntem în fața unei evidente acțiuni premeditate… Pentru că, deși se pricepe la tărăgănarea unor decizii care sunt sensibile (nu pentru noi, nu pentru societate, nu pentru stabilitatea legislativă, nu pentru conturul juridic parte al dreptului comunitar al familiei europene, căreia încă îi suntem parte, și avem responsabilitatea armonizării legislative, dar și a securizării unor drepturi cetățenești la nivelul celor existente în UE), Curtea a marșat într-o „soluționare” rapidă, alegând, chipurile, pentru apărarea unor principii constituționale fundamentale, o soluție ce poate afecta grav sănătatea publică și stabilitatea socială.

Măcar acum, CCR ar fi putut alege o altă cale… Ar fi putut, pur și simplu, să atragă atenția Executivului că trebuie să consolideze de urgență decizia carantinării și izolării obligatorii printr-o lege… Și, mai ales, putea să-și suspende „acribia” (din păcate, o aplecare în interes de partid), pentru a evita situația infracțională de a lăsa liberi printre noi zeci de pacienți infectați. La rându-i, și guvernanții ar fi putut fi mai fermi, dar nu în sens anti-constituțional, dimpotrivă, putând stopa excesul de zel al CCR -ului (un zel constituțional, firesc și necesar, dar, moral, posibil a se constitui într-o vulnerabilitate morbidă și mortală), declarând, chiar dintr-o poziție de forță, reintrarea în starea de urgență pentru câteva zile, practic până la finalizarea unei legi vizând carantinarea, internarea și izolarea obligatorie. Pentru că, în starea de urgență, CCR nu ar fi putut argumenta aceea „decarentenizare” ca drept fundamental.

One Response to „Constituționalizarea” zădărnicirii combaterii bolilor…

    Faci un comentariu sau dai un răspuns?

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *