Na-vă măști!

„Stați în casă!”, recomandarea transformată ulterior în ordin impus cu forța poliției a fost înlocuită cu ordinul impus tot cu poliția „Purtați mască!”, ordin care la început fusese doar o recomandare. Deci, să recapitulăm: în vremea „stării de urgență”, purtatul măștilor care să acopere gura și nasul era doar o recomandare făcută de oficialități și autorități în scopul protejării noastre, a poporului neștiutor. Recomandarea venea ca o manifestare a bunăvoinței și grijii profunde manifestate de conducători față de populația țării.

Ieșitul din casă fără bilet de voie, nu mai era o simplă recomandare, era un ordin, iar nerespectarea ordinului era sancționată ca o contravenție sau chiar ca infracțiune. Totul, bineînțeles, în spiritul aceleiași griji față de populația țarii din care o bună parte era considerată inconștientă față de pericolul la care se expunea și pe care îl putea provoca și altora.

A trecut apoi „starea de urgență” (că nimic și nimeni nu este veșnic) și am intrat într-o stare mai cumsecade, în „starea de alertă”. Aici lucrurile s-au întors pe dos. Ceea ce era considerat cel mai periculos în starea de urgență, ieșitul din casă, și era penalizat prin lege cu amenzi de până la 20 000 de lei, devine acum benign și este îngăduit printr-o altă lege. În mod firesc, recomandarea binevoitoare cu purtatul măștilor ar fi trebuit să dispară cu totul, dar aici lucrurile se încurcă rău de tot și vine vorba cu „interesul poartă fesul”.

Ce s-a întâmplat? În starea de urgență când purtatul măștilor s-ar fi impus mai mult decât în starea ulterioară de alertă, pe piața internă nu existau suficiente măști. Cele care se fabricau în România se exportau pe bani buni în țările din jur, iar dacă pentru noi nu erau măști, cum să impui obligativitatea purtării lor? Recomandai doar ca ele să fie purtate de cei care aveau de unde și cu ce să le cumpere și gata. Te arătai și protector față de oameni și respectuos față de directivele O.M.S. Vorba cu „interesul…”. Noi livram la export măști atunci când se cereau, așa cum livram și grâu, iar la intern scumpeam pâinea.

După ce piața externă s-a săturat de măști, Coronavirusul s-a mai înmuiat, iar măsurile de protecție s-au relaxat, producția noastră de măști nu a mai avut căutare în străinătate și a rămas în țară. În plus, au început să intre și importurile de măști contractate anterior de unele firme din România care, văzând golul de pe piața internă, au crezut că dau lovitura, fără să gândească la evoluția în timp a raportului cerere-ofertă.

Deci, iată-ne trecuți de „starea de urgență” și intrați în „starea de alertă” cu sute de mii de măști cu care nimeni nu mai are ce face. Și ce să facă atunci băieții noștri deștepți din comerț cu sumedenia de măști, cu milioanele băgate în ele. Simplu. Cer sprijinul statului să îi ajute, „că d-aia e stat” vorba lui Conu Leonida. Și statul îi ajută și dă o ordonanță, că nu-i este greu, în care obligă toată lumea la purtarea măștilor, după ce, bineînțeles, și le procură. „Să le poarte că d-aia au fost făcute și d-aia au fost achiziționate. Nu țipați voi în vremea stării de urgență că n-aveți măști?”.

Na-vă măști, purtați-le până o să vă săturați de ele, până o să vă sufocați și o să scoateți limba de un cot. Până în iulie, până în august, până în septembrie sau mai încolo, până s-or termina din farmacii. Alo, vedeți că o mască nu e bine să o purtați mai mult de patru ore, că devine nocivă pentru sănătate. După patru ore aruncați-o și cumpărați alta. Nu e bine să o spălați pe cea veche că e plină de microbi care nu se lasă duși.