„Casa cu ferestre luminate” din Iași, un altar al literaturii moldave…

Cunoscută în municipiul Iași drept „casa cu ferestre luminate”, casa memorială „Vasile Pogor” este în prezent un muzeu municipal, secție a Muzeului Literaturii Române din Iași, amplasat pe Str. Vasile Pogor, la nr. 4. Muzeul prezintă dezvoltarea literaturii române, cu precădere de pe teritoriul Moldovei, începând cu anul 1800 și până în zilele noastre. Clădirea a fost construită pe la 1850 de către vornicul Vasile Pogor și soția sa Zoe. Imobilul are un lung istoric legat de viața culturală a Iașului, fiind loc de întâlnire pentru intelectualitatea orașului, sediu al Societății literare Junimea (fondată în 1863) și al revistei Convorbiri literare (fondată în 1867). În prezent clădirea este clasată monument istoric cu codul cod LMI IS-II-m-B-04358.Cumpărată în 1901 de principesa Maria Moruzzi, care modifică intrarea principală și schimbă fațadele, așezând deasupra balcoanelor blazonul familiei, casa va fi moștenită de fiul ei, Gheorghe Brătianu care în 1938, când pleacă la București, o închiriază rezidenței regale din Iași. În timpul celui de-al doilea război mondial, casele Pogor au fost sediu al comandamentelor trupelor sovietice, iar după 1945 au fost găzduite aici alte instituţii.Din 1947 aparține Regionalei CFR Iași. Va fi naționalizată și va servi din 1954 Inspecției de Stat pentru Igienă și Protecția Muncii, Regionala Iași.

A fost restaurată în 1968 în vederea amenajării muzeului și reparată după cutremurul din 1977.Clădirea destinată spațiului muzeal este compusă din douăsprezece încăperi ale expoziției permanente și o clădire anexă, inaugurată în 1994, care protejează intrarea în catacombele Casei Pogor, restaurate în perioada 1993-1994. În anul 1994 au fost finalizate lucrările de consolidare şi restaurare a subteranelor – vestigii datând din secolele XVI-XVII. Aceste hrube au avut multiple destinaţii, printre care: spaţiu de tezaurizare, de depozitare, de refugiu etc.

Familiile Coroi, Cerchez (tatăl şi fiul), Pogor (tatăl şi fiul), Moruzzi şi Brătianu au dezvoltat pe trei niveluri actualele pivniţe. Săpăturile arheologice au relevat locuinţe subterane (bordeie din secolele XVI-XVII). Muzeul a beneficiat, prin grija Ministerului Culturii şi Cultelor, a Consiliului Judeţean şi a Primăriei Iaşi, de lucrări de restaurare în perioada 1994-2006. Expoziția permanentă a fost reorganizată și inaugurată la 13 octombrie 2006.În cele nouă încăperi de la parter și etaj, plus cele două holuri, sunt prezentate principalele etape și curente literare din ultimele două secole: perioada scriitorilor Costache Conachi, Vasile Alecsandri, Alexandru Donici, Salonul Daciei Literare, scriitorii pașoptiști și unioniști, momentul fondării Societății Junimea și scriitorii junimiști (Titu Maiorescu, Vasile Pogor, P.P. Carp, Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ion Slavici și alții), literatura de la Contemporanul și Viața Românească, perioada Garabet Ibrăileanu, sala Masa Umbrelor, sala scriitorilor Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Alexei Mateevici, Calistrat Hogaș, perioada interbelică (George Bacovia, Magda Isanos, Eusebiu Camilar, Nicolae Labiș).La parterul casei se află biblioteca muzeului. Sunt expuse obiecte cu valoare memorială, tapiserii, tablouri din secolul al XIX-lea, manuscrise (Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Mihai Codreanu), fotografii originale, ediții prime ale operelor scriitorilor pe parcursul a 150 de ani.În această casă, în 1874, revenit de la Viena, a fost găzduit şi Mihai Eminescu, după ce în 1872 citise la şedinţele „Junimii”. Poetul şi-a petrecut mult timp întru studiu şi creaţie în biblioteca lui V. Pogor. În muzeu se pot admira, printre altele, bastonul din lemn de abanos cu mâner de argint, care i-a aparţinut lui Costache Conachi; un tablou (Cap de bărbat) în ulei, semnat de Gh. Asachi; piese de mobilier care au aparţinut lui Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, I.L. Caragiale, Iacob Negruzzi, Garabet Ibrăileanu, I.M. Melik etc.; un pian Steinway & Sons (model 1859), care i-a aparţinut lui Duiliu Zamfirescu sau patefonul His Masters Voice, care a aparţinut lui G. Ibrăileanu. În Sala Rarităţi, se găsesc obiecte unice, ca: inelul sigilar din aur, cu piatră roşie al lui Mihai Eminescu; ceasul de buzunar, din argint, al lui Ion Creangă; ceasul de buzunar, din argint, al lui Vasile Pogor; ceasul din aur al lui Eremia Grigorescu; cartea de rugăciuni – manuscris a principesei Maria Gh. Sturdza, născută Ghica – una din puţinele cărţi rămase din celebra Bibliotecă Miclăuşeană; călimara din marmură a lui Mihail Kogălniceanu; cerceii din aur şi ametist ai actriţei Agatha Bârsescu; broşa din aur, confecţionată dintr-o monedă a Veronicăi Micle şi multe altele.

Turistul ce va trece pragul „Casei cu ferestre luminate” din Iași va simți melancolii de secol XIXși inspirație poetică năvalnică… (George V. Grigore)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*