Duiliu T. Sfinţescu – românul urcat pe culmile mondiale ale ştiinţei

Avem datoria sacră să readucem, chiar și pentru câteva momente, în atenția românilor contemporani, imaginea valorilor românești, personalități care și-au consacrat întreaga viață progresului și bunăstării omenirii, fiind respectați și apreciați de către întreaga Planetă! Din motive lipsite de orice pertinență, negând implicit principiile de bază ale unei reale democrații atât de invocată, în România multe personalități sunt uitate! Dar oare se poate ascunde falnicul stejar cu umbra buruienilor ce cresc la marginea drumului?!

Duiliu T. Sfinţescu, viitorul mare savant s-a născut în anul de graţie 1910. A studiat liceul mai întâi în Bucureşti şi apoi la Paris, după care a urmat studii de inginerie, urmate de Doctoratul în cadrul ilustrei Universităţi din Berlin, între anii 1928-1934. S-a specializat pentru două dintre marile ramuri ale ingineriei, ambele consacrându-l, puţin mai târziu, ca pe una dintre cele mai mari autorităţi în domeniul construcţiilor metalice înalte.

După terminarea studiilor a venit în ţară angajându-se şi făcând ucenicia la renumitele uzine ale vremii Reşiţa şi CFR.

Cariera profesională şi-a săpat-o adânc în granitul timpului, pe altarul milenar al Tradiţiei lăsând posterităţii neamului şi lumii întregi, urme adânci, vocaţionale, de neşters, dăltuite în efigia veşniciei: profesor, doctor, inventator, publicist, editor.

După cel de-al Doilea Război Mondial s-a stabilit în Franța unde a practicat arhitectura. A fost directorul departamentului de cercetare al Centre Technique Industriel de la Construction Métallique – C.T.I.C.M. din Saint-Rémy-lès-Chevreuse, în apropiere de Paris, precum și președintele publicației trimestriale Construction métallique editată de acest centru de cercetare. Între 1976-1979 a fost președintele organizației profesionale „Consiliul Clădirilor Înalte și al Habitatului Urban” (Council on Tall Buildings and Urban Habitat), ocupând apoi alte funcții de conducere până în 1995.

Duiliu Sfințescu a fost delegat permanent la UNESCO și președinte al Comisiei „Reducerea dezastrelor”.

În volumul omagial publicat cu ocazia aniversării a 70 de ani, Duiliu Sfințescu a fost caracterizat de Constantin Noica drept „un tip de intelectual specific secolului XX: homo planetarius, cel care are patria peste tot și creează pentru toți”.

A fost membru fondator şi secretar general la „Convention Europeenne de la Constructiom Metallique”, din care făceau parte 12 ţări din Europa de Vest, la care s-au adăugat Canada, Japonia, Statele Unite, extinzându-şi astfel activitatea ştiinţifică pe plan mondial, organizând și participând la congrese ştiinţifice, comitete specializate şi conferinţe.

În cadrul organismelor mondiale savantul Duiliu Sfinţescu a „avut un rol primordial în armonizarea internaţională a normelor tehnice de construcţie, devenind un consacrat inovator în stabilitatea elementelor de construcţie”.( Radiografia Dreptei Româneşti (1927-1941), coordonator Gheorghe Buzatu, Ed. FF Press, Bucureşti-1996)

 A fost membru fondator şi primul preşedinte al trustului „Council on Tall Buildings and Urban Habitat”, organism afiliat la UNESCO, având o contribuţie poliprofesională determinantă privind problemele practice dar şi la „aspiraţiile de ordin mai înalt ale omului, pe plan familial, social, cultural şi estetic, cu respectul tradiţiilor şi cu tot ce-i poate aduce condiţii de viaţă mai bune şi mai demne”. S-a impus cu autoritate prin construcţiile din Hong-Kong,de la  Cape d’Aguilar, pe traseul cicloanelor sud-vestice. A inventat şi realizat la Metz în Franţa o instalaţie care determină cu precizie efectele oricărui tip de incendiu real într-o construcţie reală.

Din anul 1985, savantul român a fost singurul european cooptat în cadrul Academiei Americane de Ştiinţe, privind „elaborarea unui program decenal de investigaţii cu cele mai sofisticate mijloace disponibile astăzi pentru reducerea dezastrelor naturale de pe glob”.

Profesorul-inginer-doctor Duiliu T. Sfinţescu a primit în anul 1973, titlul de Doctor Honoris Causa (DHC) al Universităţii din Aachen, DHC al Institutului de Construcţii din Bucureşti. A fost membru în Societatea Academică Română.

În afara operei ştiinţifice a scris două cărţi de referinţă, Din Luptele Tineretului Român 1919-1939 (culegere de texte), Ed. Fundaţiei Buna Vestire, Bucureşti-1993 şi  Răspuns la Întrebări ale Tinerilor care doresc tot Adevărul, Ed. Crater-1996)

Duiliu T. Sfinţescu s-a născut, a crescut, s-a format şi s-a consacrat în spiritul moral al Tradiţiei religioase dacoromâne şi al naţionalismului creştin ortodox. Meritele sale consfiinţite ştiinţei ingineriei la nivel mondial îi aduc şi o pioasă recunoştiinţă naţională aşezându-l în Phanteonul sacru al Neamului dacoromân. În străfundurile tainice ale fiinţei Românului, strălucesc sacrele sale vocaţii-vibraţii: demnitatea, omenia, cavalerismul, religiozitatea, dăruirea, răbdarea, jertfa, iertarea, eroismul, martiriul, profetismul, sfinţenia, creaţia, construcţia, zidirea, ctitoria.

România a urcat deseori pe culmile mondiale ale Ştiinţei, a fost apreciată de multe ori de către omenire şi de foarte puţine ori de către români.

One Response to Duiliu T. Sfinţescu – românul urcat pe culmile mondiale ale ştiinţei

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *