Cu acordul „tacit” al Guvernului meu nr. 4 şi – sine die – a maestrului de ceremonii echilibristice Lucovid-Mandolină, Institutul Naţional (al cărei naţiuni nu se precizează) pentru Studierea Holocaustului în România, cu firma „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-E.W.), un fel de instituţie care uneori aminteşte de combinaţia între Народный Kомиссариат Bнутренних Дел (Н.К.В.Д.), altoit pe Geheime Staatspolizei (Gestapo) a redeschis în plină pandemie de SARS COV-2 – sezonul de vânătoare şi de punere la stâlpul infamiei a valorilor româneşti, ediţia 2020. I.N.S.H.R.-E.W. are la activ o serie largă de acţiuni direcţionate împotriva unor personalităţi de certă valoare – „întâmplător” exclusiv româneşti – dintre care amintim cele îndreptate împotriva „Sfântului închisorilor” – Grigore Gafencu, Nicolae Paulescu, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Nichifor Crainic, Pamfil Şeicaru, Radu Gyr (ultimii trei condamnaţi cu aportul străduitor al Alexandrei Sidorovici, fosta soţie a lui Saul Bruckner – alias Silviu Brucan)…
Cea mai gravă, neconstituţională şi tendenţioasă ameninţare la adresa dreptului la liberă exprimare, prevăzut în Constituţia României l-a emis chiar şeful acestei instituţii: „Oamenii politici, mass-media, toți cei care doresc să comunice public, să gândească de două ori înainte de a vorbi în public”. Funcţionarii I.N.S.H.R.-E.W. pun sistematic la zid valorile româneşti, vor să bage pumnul în gura românului în România şi tot ei se lamentează că, vai, Doamne, în România ar exista o atitudine ostilă faţă de evrei. Deşi nu-i adevărat, oare cine ar purta vina dacă ar fi aşa? Chiar pe blogul aceleiaşi instituţii se precizează: „[…] Vocaṭia comunităṭii intelectuale reprezentate de I.N.S.H.R.-E.W. este aceea de apărare a valorilor democratice fundamentale, de încurajare a studiilor, cercetărilor şi dezbaterilor, de pe poziṭii riguros ştiinṭifice, pentru stabilirea adevărului istoric, precum şi de largă difuzare a rezultatelor acestora, contribuind astfel la consolidarea democraṭiei în România”. Semnează : Viorel Achim, Lya Benajamin, Liviu Beriş, Virgil Ştefan Niṭulescu, Dennis Deletant, Mihai Dinu Gheorghiu, Radu Ioanid, Andrei Pippidi, Liviu Rotman, Michael Shafir, Paul Shapiro, William Totok, Raphael Vago, George Voicu).
Iată că una se spune şi alta se face. De această dată I.N.S.H.R.-E.W. a deschis focul împotriva conf. univ. dr. Florian Bichir, de la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”- cercetător științific al Academiei Române și membru al Comisiei Române de Istorie Militară, pentru că şi-a permis să arate că are în propria casă un tablou al Mareșalului Ion Antonescu.
Prin Elisabeth Ungureanu, șefa Serviciului Administrativ-Comunicare, I.N.S.H.R.-E.W. a reclamat: „Menționăm că postarea a atras sute de vizualizări, peste o sută de comentarii și câteva distribuiri. Având în vedere O.U.G. nr. 31/2002, modificată prin legea nr. 217/2015, considerăm că postarea reprezintă o provocare la adresa instituțiilor statului (parchet și poliție) care ar trebui să se autosesizeze”. Reacţia adresantului Florian Bichir a fost scurtă şi la obiect: „Este spațiu intern, spațiu privat. Vă mulțumesc!”.
La rândul său, Ministerul Apărării Naționale a precizat „Opiniile personale postate în conturile individuale ale personalului din cadrul M.Ap.N., deschise în nume propriu pe rețelele de socializare, nu reprezintă punctul de vedere al instituției militare. Referitor la postarea de pe contul personal de Facebook al conf. univ. dr. Florian Bichir, menționăm că aceasta nu are legătură cu activitatea și atribuțiile profesionale stabilite în cadrul Facultății de Securitate și Apărare din Universitatea Națională de Apărare «Carol I», fiind o postare personală”.
Nu este un secret pentru nimeni că atâta vreme cât instituţia de cenzură anticonstituţională oficializată mai există, ţinta nr. 1 a I.N.S.H.R.-E.W. a fost, este şi va fi Mareşalul Ion Antonescu, care, dacă s-ar putea ar trebui „executat” în fiecare zi. Cu aceeaşi „dreaptă măsură” a fost tratat şi Gheorghe Alexianu, care, judecat de un tribunal sovietic şi achitat, a fost condamnat şi transformat în ţintă vie de guvernul postbelic din România. În aceste vremuri anormale, deloc normal este că aflându-se în aceeaşi categorie a clasificării „proceselor definitive”, criminalii de război – asasini de români şi evrei pe timpul Dictatului de la Viena -, au năpădit localităţile transilvane. Busturile lui Albert Wass, József Nyirő, Horthy Istvan (fiul „Amiralului fără flotă”) și alţi horthyşti s-au căţărat pe socluri profitând de iuţela de mână a U.D.M.R. şi nebăgarea de seamă a autorităţilor. Nici guvernele României, nici I.N.S.H.R.-E.W., nici Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.), condus „întâmplător” de un personaj de aceeaşi etnie cu cei menţionaţi nu au avut vreo reacţie oficială. Asta nu-i discriminare?
Românii respectă credinţa şi tradiţiile tuturor popoarele pământene şi nu cer decât acelaşi lucru din partea lor. Din păcate, unele oi rătăcite ale acestora nu le reprezintă naţia, iar dacă ne lăsăm agresaţi, e doar vina noastră! Etnia evreiască – faţă de valorile căreia port respectul cuvenit – nu înseamnă doar reprezentanţii unor instituţii controversate. La 14 mai 1948 (iată, peste câteva zile se împlinesc 72 de ani) – după ce mandatul britanic a luat sfârşit – David Ben Gurion a declarat independenţa statului evreiesc Israel. Ce-ar spune cetăţenii Israelului dacă l-aş numi pe David Ben Gurion altfel decât întemeietorul statului lor? Aş susţine un neadevăr şi aş comite o nedreptate. Şi să nu uităm, în timpul aşa numitului „război de şase zile”, când Israelul a cucerit Peninsula Sinai, Fâşia Gaza, Cisiordania şi Înălţimile Golan, la Karthum, Liga Arabă a decis să nu recunoască statul evreu, să nu negocieze cu el şi să nu încheie pace. În şedinţa Comitetului Politic Consultativ a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, convocată la Moscova pe 6 iunie, Nicolae Ceauşescu refuzat să semneze documentul care condamna Israelul ca „agresor”. Nume ca: Albert Einstein, Nicolae Steinhard, Teşu Solomovici, Sarah Bernhardt Walter Matthau Elizabeth Taylor Barbra Streisand şi multe alte celebrităţi aparţin aceleiaşi etnii şi fac cinste umanităţii. Fără posibilitate de tăgadă, nu aceleaşi aprecieri le merită toţi, pentru că nu există pădure fără uscături, deci, rogu-vă, nu generalizaţi.
Având în vedere „oile rătăcite”, cum să nu te gândeşti la versurile mereu actuale ale lui Eminescu: „De la Nistru pân’ la Tissa/ Tot românul plânsu-mi-s-a,/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate .[…] Curg duşmanii în puhoi/ Şi s-aşează pe la noi;/ Numai umbra spinului/ La uşa creştinului.[…] Codrul – frate cu românul / De secure se tot pleacă/ Şi izvoarele îi seacă / Sărac în ţară săracă! […]” (Mihai Eminescu, Doina).
Patrioţii români din Ţară şi din afara graniţelor, uniţi-vă pentru a apăra România.
Problema cu evreii imprastiati prin tarile din Europa,Asia,America(ambele continente),Africa,Australia,Noua Zeelanda…nu stiu in Japonia,China,Coreea,este foarte incalcita,ascunsa si tot mai mult in bataia istoriei.Evreii,peste tot ,pe unde s-au infipt si-au format propriul lor stat,ascuns sau la vedere dar cu alte insemne nationale,Stat in Stat cu legile lor proprii aplicate,pe ascuns,in paralel cu legile Statului pe care saprofita.Deci in acest domeniu al existentei oamenilor pe Pamant,adica in domeniul coabitarii omenirii cu evreii,doar ei evreii pot face lumina si ordine.Nimeni de pe planeta aceasta nu poate sa intervina in coordonarea vietii sociale ale acestora,datorita unor legi scrise sau nescrise care ai obliga si-i invata pe evrei sa nu se abata dela asa zisa”stapanire a intregii planete”care,zic ei ca le-a fost oferita de insusi Dumnezeu inca dela Facerea lumii.Evreii peste tot unde sant nu se pot bucura de succesul,de victoria si de bucuria unor neevrei,din motive genetice sau educationale.Si evreii sant fiinte umane,au bucurii,trairi,succese,ambitii,iubiri ca tot restul lumii,dar in fata neevreilor aceste stari sufletesti se estompeaza,se ascund sub o imagine omeneasca de nepatruns.Ce pacat astfel se pierd multe frumuseti spirituale omenesti amestecate in ambitiile varfurilor lor sociale.Un mare Rabin din Elvetia anilor sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial,spunea ca evreii nu iubesc pe nimeni si nici nu se lasa iubiti,pentruca astfel cum sa se mai prezinte ei ca victimile lumii?