Și totuși, nu „gadgeturile”, nu aparatele, nu terminalele de felurite tipuri și „rosturi”, nu termoscanerele vor fi de vină pentru tăcerea pe care o vom lăsa în urma noastră… Ci sistemul, prin vasalii lor, ce vor deprinde de grabă noi abilități, noi roluri, noi forme de afirmare și impunere pentru și grație sistemului pe care îl lăsăm acum să ne devoreze. Și nici măcar „mânuitorii” de terminale nu vor fi cei dintâi vinovați… Pentru că ei vor proveni din generațiile lăsate fără nici un rost, fără nici un căpătâi al zilei de azi și care, dincolo de rațiune, vor „prioritiza” lucrurile prin abnegațiile personale ale felului de a fi utili. Utili într-o dictatură, utili unei dictaturi, nu va conta pentru ei. Și ei, aidoma celor mulți, ce tac acum, vor crede că totul face parte, ba este și justificat, din „arta” de a supraviețui, de a se „descurca”…
Și nu trebuie să ne închipuim că poate să nu ne pese… Că și noi, la rândul nostru, vom ști să ne descurcăm!… Că vom strecura pe mai departe un „cinci lei” în mâna decidentului de dincolo de capătul (rece) al termoscanerului, pentru a închide ochii și a ne lăsa să intrăm într-o piață, într-un magazin… Că, în final, va fi și el aidoma paznicilor de prin spitale, și, cum mergea acolo, va merge și aici… Prin piețe, magazine, poate și pe străzi, nu?!…
Prin nepăsarea noastră de astăzi, punem la tâmpla copiilor, nu termoscanere pentru oriunde și orice, pentru orice pas, orice loc, de joacă, de activități școlare, ci un adevărat arsenal al viitoarelor sisteme… Iar dacă, nu noi, nu generația noastră, ci aceea a copiilor noștri va asista la măsuri și acțiuni tot mai violente, tot mai contondente la adresa drepturilor cetățenilor (căci, drepturile omului vor deveni, probabil, doar niște drepturi ale cetățenilor, ale fiecărei „cetăți” în parte), din rațiuni sanitare, apoi de igienă „comportamentală”, vina va fi numai a noastră… Și poate și ăia cinci lei, pe care credem că îi vor putea da și copii noștri când va fi nevoie „să se descurce”, nu vor mai putea fi scoși din buzunare, din portofele (din cipurile de sub piele, poate!) decât după ce vor trece la rândul lor de alte „filtre”.
Este timpul ca utilizarea de către oricine și oriunde a acestor „gadgeturi” (azi termoscanere, mâine cine știe ce poate să mai aducă tehnologia…) să fie clar reglementată pentru a nu fi folosite pentru a restrânge niște drepturi. Ele pot fi ajutoarele noastre tehnologice în sensul de a semnala un neajuns, o stare, nu de a limita accesul și, poate, mai apoi, deplasările.
„Gadgeturile”, azi (doar) termoscanerele, nu trebuie puse în mâna anonimilor de ieri pentru a-i transforma în pretorienii de serviciu ai decidenților de azi și de mâine.
Pentru că nimeni nu-ți poate interzice accesul într-un loc folosindu-se de o mașinărie! Și poate aici a greșit și părintele „sf” -ului, Isaac Asimov, care, înainte de a fi scris legile care să ne protejeze, într-un viitor tot mai apropiat, de mașinării, de roboți, de inteligența artificială, ar fi trebuit să postuleze niște norme care să ne apere de semenii noștri, de noninteligența și nonrațiunea multora dintre aceia care astăzi prind gustul noilor forme de „prestații” (nonresponsabile pentru sine, „jobul” ideal, nu?!) pentru și „în numele”, deocamdată, „sănătății sanitare a populației”, iar mâine-poimâine poate și a celei mentale (a părții din populație care va mai ieși din formularele și declarațiile tipizate ale sistemului).
Ce va „naște” în final acest somn al umanității?… Căci, dincolo de cele câteva explozii de nemulțumire, de proteste, în fapt, la scara umanității, asistăm la „asomarea” rațiunii colective, cea individuală fiind oricum într-o cruntă suferință… Vom ajunge a-l deplânge cu adevărat pe Petre Țuțea pentru cei 13 ani pierduți pentru un popor adormit, inutil în momentele esențiale, sau vom consemna, la fel de adormiți, cele două milenii (aproape inutile) ale unei jertfe supreme?…
În fond, rațiunea și curajul ne pot fi, fie gratiile, fie cheile de desferecare din propriile noastre temnițe…
Lasă un răspuns