Nu mai există studenţimea rebelă şi revoluţionară pentru democraţie din anii 90?

Zilele trecute, o ştire de la televizor mi-a declanşat amintiri frumoase din vremea studenţiei. Ştirea era despre organizarea online a festivităţii de absolvire a studenţilor Universităţii de vest de la Timişoara, care se va desfăşura digital la mijlocul lunii iulie. Rectorul va ţine un discurs în faţa monitoarelor, iar studenţii pe calculatoare sau smartphonuri se vor entuziasma digital la festivitatea online. Mi s-a părut o distopie. Mai mult, m-a umit faptul că studenţii intervievaţi de reporteri se declarau foarte entuziasmaţi de ideea online a rectorului. Adică să fi student şi să te bucuri doar online de unicitatea şi emoţia unică a festivităţii de absolvire e ca şi cum ai iubi doar digital. Cu toţii care am absolvit o facultate am trăit acele emoţii unice cu colegii şi profesorii la sfârşitul facultăţii în cadrul festivităţii de absolvire, într-o mare de flori.

E un moment fascinant şi irepetabil festivitatea şi tu, ca student, de azi să te declari entuziasmat doar online e o absurditate, asta în luna iulie, când plajele din Bulgaria, Croaţia, Grecia sau Spania vor fi deschise din luna iunie şi turiştii se vor bucura la „mare, la soare, fetiţele sunt goale”. În timp ce tineretul european se bucură de libertate, mare şi munte, studenţii timşoreni se emoţionează doar online şi se excită digital la festivitatea de absolvire, care este unică în viaţa unui om pentru binele nostru iluzoriu multilateral dezvoltat. În mijlocul lui iulie festivitatea se poate organiza în curtea universităţii foarte bine, cu păstrarea distanţării măsurilor igenico-sanitare şi farmecul emoţional al absolvirii nu s-ar pierde în digital.

Ce sechele comuniste au rămas în mintea studenţilor de astăzi să fie atât de conformişti. În aceste două luni s-au încălcat drepturi şi libertăţi ale omului fără precedent în istoria noastră prin această pseudo-”dictatuă sanitară” şi studenţii noştri au fost cei mai conformişti din Europa. Chiar au reuşit reţelele de socializare şi televiziunile să-i manipuleze mental pentru a deveni cei mai docili studenţi din istoria României? Se ştie că tineretul şi studenţimea este revoltată şi rebelă prin vocaţie de-a lungul istoriei.

Revoltele lor au adus progresul şi au descătuşat libertăţi. Să nu uităm anul 1968. Paradoxal, conformismul distopic şi digital al studenţilor timişoreni, care au ieşit în stradă anii trecuţi doar pentru a se băga oameni la puşcărie şi pentru a pune cătuşe justiţia, ca aşa dorea sistemul militarizat al regimului cu pensii speciale şi niciodată tăiate, şi să nu ieşi în stradă sau să protestezi măcar online împotriva încălcării drepturile şi libertăţilor omului mi se pare halucinant. Acest conformism al tienretului de astăzi sedus pavlovian de reţelele de socializare controlate de sistem mă întristează şi mi-a adus aminte cu nostalgie de vremea studenţiei mele din anii 1990, când la U.B.B. ieşeam aproape zilnic în stradă şi protestam pentru orice abuz al regimului sau conducerii universităţii.

Am prins marile demonstraţii studenţeşti democrate din 1990/1991, când am blocat rectoratul U.B.B. De asemenea, blocam şi profesorii neo-comunişti la cursuri, care militau pentru neo-comunism. Pentru orice declaraţie totalitară a lui Ion Ilici Iliescu şi compania ieşeam de la cursuri direct în Paţa Libertăţii şi ceream drepturi şi libertăţi, iar cenzura era călcată la propriu în picioare: ziarele feseniste manipulatoare. Atunci cu poetul Sorin Grecu şi Petre Borodi am realizat prima zonă liberă de comunism la Cluj-Napoca. În acele vremuri s-a născut fenomenul Piaţa Universităţii şi lideri puternici ca Marian Munteanu.

De aceea, mă mir că studenţii de astăzi nu au spirit civic de a se revolta pentru a îşi apăra drepturile, libertăţile cetăţeneşti şi să manifeste împotriva cenzurii impuse de autorităţi, indiferent care ar fi acelea. Conformismul studenţilor digitali de astăzi manipulaţi de reţele de socializare mă sperie. În ritmul acesta, dacă studenţii nu revin la spiritul civic pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale, ţara noastră se îndreaptă spre un model pastişă al regimului comunist din RP Chineză, o curiozitate digitală totalitară în UE. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului nu se negociază niciodată într-o democraţie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*