Poveste…
De mult…
Atunci când timpul nu cunoștea secunda
Când marea se împreuna cu zarea,
Iar păsările se rătăceau pe cer
În lume a izbucnit un răzbel.
.
Două cetăți
Una războinică și crudă
Alta cu rațiunea într-o dungă,
Două cetăți ce au pornit războiul
Fără a desluși misterul.
.
Cetatea cu rațiunea într-o dungă
A hotărât așa, ca o osândă,
Pentru că bătrânii nu mai pot lupta, muncii,
Să fie uciși. Uciși…!
.
Doar un flăcău cu suflet, un flăcău
Nu a putut să omoare bătrânul său,
Și l-a ascuns în peștera sihastră
Ca nimeni acolo să nu-l găsească.
.
Cetatea războinică s-a gândit
Să atace acel popor aiurit,
Dar le-a mai dat o șansă-
Ca acel popor să mai trăiască.
.
Comandatul războinic a ordonat:
– De vreți poporul să-l salvați
Până mâine seară la chindie
Să-mi împletiți o funie de cenușă, mie.
.
Cetatea aiurită și fără de bătrâni s-a tot gândit
-Dar cum, o funie de cenușă a împleti,
Cenușa este arderea întreagă, Lampa lui Aladin-
Cum să faci așa ceva, cum împletești un foc steril?
.
Toată cetatea s-a speriat,
Doar flăcăul mergând cu merinde la peștera altar
A spus bătrânului despre un eventual război
Și ce aveau de făcut pentru a scăpa de tărăboi.
.
Bătrânul cu înțelepciune a grăit:
– Bine, dar nu știi să faci o funie de cenușă acum?
Uite, împletește paie și le pui pe o tavă
Apoi le dai foc. Gata, ai făcut această treabă!
.
Comandantul cetății războinice când a văzut,
A întrebat, umil acum…
– Dar bine, voi mai aveți un bătrân
Doar el a știut secretul funiei de scrum.
Morala:
Bătrânul este un fagure de aur
Rătăcit peste al timpului tezaur.
Povestea păsării africane
Motto: lui Laurian Stănchescu
În febra pădurilor virgine
unde soarele pătrunde peste crengi nubile,
unde animalele pădurii trăiesc în pace
doar omul când pătrunde e rapace.
.
Printre aceste locuri minunate
când liniștea e zeu, doar pasărea străbate,
nemărginirea, visul, un poem,
iubire, pace și refren.
.
Un fapt cumplit a tulburat idila
o vâlvătaie a făcut scrum iubirea,
pădurea toată s-a aprins
pomii au ars, frunzele-au murit.
.
Animalele au început să fugă
la cer au înălțat o rugă,
ele vor în lume să renască
vor să iubească, să trăiască.
.
O pasăre gingașă, scumpă,
ivită din natura nudă,
ea singura, pasărea măiastră
doar în pădure poate să trăiască.
.
Cu ciocul ei, un dulce tril
a prins o picătură de apă, și…
în zborul lin a încercat
peste foc, apa a turna.
.
Leul, regele cel mare
ce tot fugea în depărtare,
a spus:
-Ce faci pasăre, tu vrei să mori
tu ai zborul, mergi spre zori?
Dar pasărea și-a păstrat firea,
a răspuns:
-Doar voi fugiți, eu îmi fac datoria.
Lasă un răspuns