Putem recunoaște, în sfârșit, cu claritate morală, Răul din lume, căci în astfel de vremuri de restriște smog-ul gros de ipocrizie, de fake-news-uri, de adevăruri alternative, de politici „corecte” de stânga se risipește.
Nu! Răul nu este nici virusul (pe care unii îl numesc „chinezesc” pentru a-l face de rușine sau pentru a-l tranforma în armă politică), nici criza economica, nici clasa politică (ale cărei decizii sunt întârziate, imbecile pe alocuri și de cele mai multe ori bazate pe calcule de putere sau bani). Nu! Nu fac parte dintre cei ce își vâră capul în alambicate și imposibile teorii ale conspirației (chinezii ahtiați după control și gata să declanșeze un conflict mondial, tehnologia 5G menită să controleze mințile oamenilor, guvernul mondial – inspirat de Thanos – ce a hotărât înjumătațirea populației etc…).
Nu! Virusul este cât se poate de real, de virulent și de rezilient, cu o rată a mortalității de aproape zece ori mai mare decât în cazul gripei și capabil să suprasolicite (pâna la colaps) sistemele de sănătate publică, (dacă este lăsat să zburde liber prin populație). Criza economica este și ea la rândul ei, un monstru care ne pândește în viitorul apropiat și spre care ne îndreptăm în încercarea de a ne feri de monstrul microscopic. Unele sectoare ale economiei au fost oprite aproape total, altele abia se mai târâie și este posibil ca șirul de piese de domino (pe care îl numim Economie) să se prăbușească în întregime (câtă vreme primele piese deja s-au prăbușit).
Sunt – alături de alții – rațional și realist; mă uit la date, fie că este vorba de numerele de morți și de noi îmbolnăviri, fie că este vorba de numele ce indică nivelul alarmat atins de somaj sau scăderile de venituri în gospodării etc… Mai mult: și clasa politică de pretutindeni – să-mi fie iertată generalizarea! – este depășită de evenimente și vinovată de decizii care au dus, duc și vor duce la multiplicarea efectelor negative ale pandemiei și ale crizei economice. (Acest lucru este de domeniul evindenței, dar nu voi transforma acest articol într-o polemică, pledoarie sau într-o vânătoare de vrăjitoare; nu acesta este scopul articolului și de aceea nici nu dau exemple).
Nu! – niciuna dintre acestea nu este Răul! Ceea ce ne preocupă – pentru că este mult mai periculos – este Răul moral, nu răul ca referință relativă pentru o stare (de fapt, de spirit etc…), Răul cauză, nu răul efect; Răul care are ca subiect și obiect omul, nu răul pentru care omul este victimă colaterală. (Andrei Pleșu ridică „Problema răului” într-una dintre conferințele sale, cu aceeași infailibilă metoda aristotelică cu care ne-a obișnuit, adică dând definiții și asezând răul – interesant și inutil totodată – în categorii). Adevăratul Rău rezidă în sufletul uman; sau (mai exact din punct de vedere metafizic) în dorințele și voința sa; aici – înăuntrul ei – ființa umană se întâlnește cu Răul (fie că îi dă naștere, fie că îi este adus din afară prin acțiunea unei alte ființe umane conștiente). Lumea nu este altceva decât o cloacă plină cu suferințe de tot felul, mai mari sau mai mici, nedrepte sau binemeritate (fie că alegem să credem în absurd, în destin sau în voința divină). Felul în care ființa umană trece prin această suferință, metabolizând-o în Bine sau în Rău, îi dă acesteia o înălțime sau – dimpotrivă – o micime morală.
Răul – asa cum îl înțelegem – prezumă intenție; să nu păcătuim deci prin reificare. Răul nu poate fi o înlănțuire de aminoacizi ce a descoperit prin evoluție cum să se înmulțească parazitând corpul uman; răul nu poate fi nici o situație economică dificilă (somaj, tăieri salariale, lipsuri, falimente personale etc…); după cum Răul nu poate fi nici clasa politică, vinovată într-adevăr de cinism., incompetență și lăcomie, dar nu de intenții criminale și distructive. (Exclud intenționat acuzațiile aduse regimului politic actual din China).
Nu! Răul este în cei ce, stăpâniți de spaimă, se îmbrâncesc în magazine pentru a-și face rezerve inutile de hrană sau de consumabile; Răul este în cei care își vând libertatea, arătând fără echivoc de cât de puțin are nevoie un om căzut pentru a-și accepta captivitatea; Răul este în cei care răspândesc boala pentru că aleg să nu le pese; Răul este în cei care privesc în viitor la criza economică (cu optimism sau pesimism) peste un zid de cadavre anonime; Răul este în cei ce nu salvează oameni, ci companii; Răul este în cei care sunt gata să sacrifice sănătatea (și chiar viața) altora (întotdeauna a altora) în numele zeului Economie; Răul este și în cei care, în numele luptei cu „molimele”, îngăduie proliferarea Răului.
Nu! Nu sunt nici vreaun critic al măsurilor luate de autorități: carantină, izolare, distanțare socială, restricții de deplasare prin urbe, etc… Sunt răspunsuri ale rațiunii și, după cum spuneam, sunt – ca și alții – rațional și realist. Dar să nu uităm că avem nevoie și de răspunsuri ale sufletului. (Putem urma măsurile impuse de autorități și fără să devenim, la rândul nostru sobolani).
Trebuie să privim în față Răul din noi, silit acum să iasă la iveală de încercările lumii; avem nevoie – mai ales – să putem privi în jur la semenii nostrii cu dragoste și să ne lepădăm de vanitate și egoism. Putem crede că sufletul nostru este suficient pentru a lupta cu Răul, după cum putem crede că avem nevoi de îndrumare și sprijin divin. Dar primejdia cea mare se află în interiorul nostru (și întotdeauna s-a aflat acolo) și tot de acolo ne vine și tăria. Avem de apărat nu doar viața, ci și demnitatea umană; nu trebuie doar să supraviețuim acestor vremuri, ci trebuie să le învingem, învingându-ne pe noi înșine. (Grecii vorbeau de metanoia, arabii – de jihad, creștinii – de mântuire). Să le învingem (și să ne învingem deci) cu grijă, cu răbdare, cu curaj, cu decență, cu încredere, cu compasiune. Cu lumină. Și Răul care s-a arătat în aceste vremuri de restriște în oameni și în lume va da înapoi, fără îndoială…
Lasă un răspuns