În casa lui Hristos…

Viața fără de altar

Sunt oameni ce o duc greu,
Nimeni nu le bate-n poartă,
Numai Bunul Dumnezeu
Se-ngrijește de-a lor soartă.

Ei sunt recunoscători,
Ca și singurul lepros,
Totdeauna-n sărbători
Vin în casa lui Hristos.

Vin ca să îi mulțumească
Cum fac doar bunii creștini,
Mulți nu simt să se trezească,
La Iisus vin prea puțini…

Dar de la o bună vreme
E-ncuiată casa Lui,
Inima lor plânge, geme,
Au rămas ai nimănui.

Și de-acasă, iar și iar,
Se roagă și mai vârtos,
Dar viață fără altar,
E viță fără Hristos!

Încă mai suntem ai Săi

În lume-i atâta jale
Și ce e mai dureros,
Că și-acum, pierduți pe cale,
Lovim în Iisus Hristos.

Nicicând nu l-am omenit,
Suntem aceiași jidani
Care l-au batjocorit
Acum două mii de ani.

Cela ce a surpat iadul,
Fiindcă-avem în piept doar spini,
N-are unde-și pune capul,
Doamne, ce oameni haini!

Am fost mereu cei din urmă,
Îmbuibați, cu burta plină,
Așa am mers după turmă,
Mereu, să luăm Lumină.

Cu Lumina-n felinar
Ne-ntorceam iute acasă,
Nici nu mergeam la altar,
Gândul ne era la masă…

Și-acum nu știu ce să zic,
Dacă ne-om schimba un pic,
Dar știu că mare minune
S-a-ntâmplat prin rugăciune

Înălțată către Fiu,
De Mâna ce l-a-nfășat,
Și-atunci Domnu’ -ntr-un târziu,
S-a lăsat înduplecat.

Și din Slava Sa Divină,
Observând a noastră jale,
Ne va trimite Lumină,
Căci suntem oile Sale.

Că primim Lumina Sfântă
Când în lume-i tensiune,
Nădejdea părea înfrântă,
Mi se pare o minune.

Dumnezeu ne dovedește,
Deși suntem așa răi
Ca El încă ne iubește,
Încă mai suntem ai Săi…

Domnul meu, la Tine vin!

Când umblam nestingherit,
Fiind liber pe atuncea,
Doamne, nu m-am ostenit
Să te-ajut să îți duci crucea.

Deși eu, Doamne, vedeam
Cât de mult te chinuiești,
Orb la suflet, mă pierdeam
În plăcerile lumești.

Nu sunt defel un ateu,
Dar cu indolența mea,
Ți-am făcut Hristoase-al meu
Povara cu mult mai grea.

Și acum, Iisuse Blând,
Sunt și eu la o răscruce,
Fiindcă-am primit de curând,
O grea și prea mare cruce.

S-o duc fără ajutor,
Mi-este greu, mi-e peste poate
Și-ntristat și temător
Mi-am amintit că-mi ești frate.

Că sub cruce mă sufoc,
Fiindcă-i lungă și prea grea,
Și prin jur e numai foc,
Doar Tu ești scăparea mea.

În ceas ultim, ca tâlharul,
Domnul meu, la Tine vin
Și te rog să-mi iei paharul,
Ăsta, cu otravă plin!

Lângă crucea-nsângerată

Astăzi s-a adeverit
Tot ce s-a proorocit,
Azi, în suflet preacurat
Sabia s-a împlântat.
———————————-
Lângă crucea-nsângerată,
Cu inima sfâșiată
De durerea cea mai cruntă,
Stă Măicuța Lui cea Sfântă.

Doamne, cât e de cumplit
Să-ți vezi Fiul pironit,
Sus pe cruce spânzurat
Și în coastă-nsulițat.

Ce amar și ce durere
Să-ți vezi Fiul cum îți piere
Pentru vina cea mai ,,grea’’
De-a ne fi-mpărțit iubirea.

Privindu-i Preascumpul Sânge
Pe lemnul crucii, cum curge,
Ca să spele, curățească,
Firea noastră omenească

Măiculița s-a supus
Voii Tatălui de Sus,
Arătându-ne-atunci, nouă,
Chipul ei, scăldat în rouă,

Cuprins de mina iertării,
Pătimirii și răbdării,
Ca să-nțelegem și noi,
Azi, când suntem în nevoi

Și paharul s-a umplut,
Că doar ruga ne e scut,
Să nădăjduim mereu
În mila Lui Dumnezeu!

Hristos a Înviat!

Astăzi cerul inimii,
Tot, mi s-a înseninat,
Căci Hristos, Domnul Luminii,
Din mormânt a Înviat!

A-Nviat cel răstignit,
Cel ce-a-ndurat chinuri grele,
Cel ce-a fost batjocorit
Pentru păcatele mele.

Dintre morți s-a ridicat,
Omorând moartea prin moarte
Și pe mine spălat
De prea multele păcate.

A zdrobit moartea cea cruntă
Din adâncul iadului
Și mi-a deschis Ușa Sfântă,
Încuiată-a Raiului.

Și-azi izvorul fericirii
În piept mi s-a revărsat,
Căci Hristos, Domnul Iubirii,
Din mormânt, a Înviat!

Și chiar de am multă vină,
Hristos încă mă iubește,
Mi-a trimis iarăși Lumină,
Încă mă mai păstorește!

De azi, cu Lumina Sfântă,
Primita în lumânare,
Încep cu mine o luptă,
Pentru a mea îndreptare.

Știu că e anevoios,
Dar cu sprijin va fi bine
De-am să-nțeleg că Hristos
A-Nviat și pentru mine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*