Tutuli din epoca bronzului la Gălășeni…

În seara zilei de 6 aprilie 2020, în localitatea Gălăşeni au fost descoperite de către un detectorist, trei piese de podoabă specifice epocii bronzului (tutuli) şi un inel din bronz, cu o vechime de aproximativ 3000 de ani. Ioan Dan Marta făcea o prospecţiune în satul său când a dat peste aceste piese, pe care ulterior le-a predat Primăriei localităţii Aştileu. Piesele au fost preluate apoi de Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, iar specialiştii au început documentarea arheologică a locului descoperirii. Cele trei piese de podoabe și un inel de bronz au fost găsite la o adâncime de circa 20-30 de centimetri de sol și datează de la sfârșitul Epocii Bronzului, mai exact din anii 1.200 – 1.100 î.Hr.

„Cele trei podoabe se puteau folosi asemenea unor capse deasupra unei bentiţe, la brâu sau chiar la jugul cailor”, a explicat arheologul Gruia Fazecaş. Specialistul a subliniat că descoperirea este cu atât mai impotantă pentru că până acum nu au mai fost găsite dovezi ale existențelor umane din acele timpul în Gălășeni.

Comuna Aştileu este situată la sud de Crişul Repede, în partea de nord vest a judeţului Bihor, fiind compusă din patru sate: Aştileu (reşedinţă administrativă), Chiștag (aşezat de-a lungul Crişului, la trei kilometri de reşedinţă), Peştere (la poalele munţilor Pădurea Craiului) și Călăţea (aşezată pe înalţimile Pădurii Craiului, la opt kilometri de centrul administrativ). Pe raza localității se află fenomenul carstic numit „Peștera Gălășeni” (sau Peșteroaia) și care este un punct de interes din Munții Pădurea Craiului.

Ceea ce este interesant este faptul că același tip de tutuli (sau asemănători) au fost descoperiți și într-un important tezaur descoperit într-o peșteră. Peştera Cioclovina cu Apă (din satul Cioclovina, comuna Boșorod, jud. Hunedoara) a fost în urmă cu peste 3.000 de ani un sanctuar impresionant unde erau depuse ofrande unor zeităţi.
Muzeul Naţional de Istorie a României păstrează în colecţiile sale peste 2.000 de mărgele de chihlimbar, înşirate pe coliere, şi peste 1.000 de mărgele de sticlă în şiraguri, parte a unui tezaur preţios descoperit de-a lungul timpului, de arheologii şi speologii care au cercetat Peştera Cioclovina cu Apă, din Munţii Şureanu. „Mărgelele din chihlimbar şi sticlă datează de la finalul epocii bronzului (1350-1200 / 1150 î.Hr.) şi au fost descoperite în Peştera Cioclovina cu Apă din Munţii Şureanu, judeţul Hunedoara. Ele sunt parte a unui tezaur de sanctuar ce însumează peste 7.600 de artefacte, majoritatea obiecte exotice, identificat iniţial, în 1953, printr-o descoperire întâmplătoare a speologului Traian Orghidan, urmată de cercetări arheologice (1953 – Gheorge Ştefan, Corneliu Mateescu, Eugen Comşa; 1969-1975, 1979-1990 – Emődi János; 2016-prezent – Mihai Rotea ş.a.). De asemenea, în 1974, în circumstanţe necunoscute, un alt speolog, I. Giurgiu, a descoperit artefacte aparţinând acestei depuneri preistorice”, informează Institutul Cultural Român, care a prezentat povestea tezaurului. „Cantitatea, calitatea şi valoarea unică a artefactelor descoperite într-o zonă europeană temperată, dar şi alte elemente (cum ar fi posibila ridicare a altarelor) indică nivelul foarte dezvoltat al unor practici de cult. Pornind de la faptul că aproape toate ofrandele sunt obiecte de podoabă purtate de femei sau elemente care decorează harnaşamentele cailor, poate fi luată în considerare ideea că aici a fost venerată o nimfă sau o nimfă asociată cu o altă zeitate, în ambele cazuri existând o legătură cu caii. De asemenea, nu ar fi exclusă o posibilă prezenţă a componentelor oraculare. Dintr-o asemenea perspectivă, se crede că practicile rituale excepţionale care au avut loc în această peşteră o plasează în sfera manifestărilor de cult colective interregionale (în care elitele, inclusiv femeia, au jucat un rol dominant)”, mai informează ICR.

Tezaurul din peştera Cioclovina s-a acumulat treptat, prin depuneri multiple de ofrande într-un spaţiu sacru reprezentat de peşteră. Unele mărgele de sticlă şi chihlimbar au fost aduse de la distanţă mare, ceea ce indică faptul că sanctuarul nu a avut doar un rol local, ci a fost vizitat de pelerini, arată arheologii. „Rezultatele unor cercetări în domeniul preistoriei sticlei au relevat legăturile dintre civilizaţiile din Mesopotamia şi Egipt şi epoca bronzului târziu din România, Germania şi Danemarca. Aceste studii, bazate şi pe analize din eşantioane de sticlă din mărgele din Peştera Cioclovina cu Apă, deschid o nouă perspectivă asupra schimbului pe distanţe lungi din era preistorică”, informează ICR. Peştera Cioclovina se numără printre atracţiile Parcului Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina, o rezervaţie care cuprinde şi siturile cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei. În peştera săpată în munte de apele izvorului Ponorici au fost găsite urme de locuire din prima epocă a fierului, dar şi un craniu uman vechi de circa 30.000 – 40.000 de ani (homo sapiens sapiens). Cel mai recent raport de cercetări arheologice vizează campaniile din 2016 şi 2017 derulate de specialiştii de la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva, şi de cei de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. „Cercetările actuale, în absenţa unei finanţări îndestulătoare, având în vedere costurile foarte ridicate ale unei cercetări speo-arheologice în adâncimea peşterii (echipament special, echiparea traseelor etc.), s-au derulat în două direcţi prioritare (în plan secundar, a fost cercetată cu detectorul de metale podeaua galeriei principale şi au fost verificate alte trei posibile locuri de depunere, fără a se obţine rezultate). Inventarul descoperirilor din cele două campanii este următorul: Altar A/galeria Orghidan: 70 mărgele de sticlă; 71 mărgele de staniu; 35 mărgele de ambră; 12 tutuli din bronz; o verigă de bronz de foarte mici dimensiuni şi cinci cochilii de melci de foarte mici dimensiuni. Toate artefactele au fost aflate în materialul aluvionar colectat de la baza galeriei Orghidan. Acest material aluvionar (argilă, nisip, pietre) a fost transportat în rucsaci pe tiroliană şi sitat, din motive de siguranţă, în galeria principală a peşterii. Altar B/galeria Comşa: câteva fragmente mici de oase de animale. Ele au fost descoperite prin executarea unei casete (C1) de 1x1m, săpată până la -0,10m, într-un strat compact de argilă galbenă. Altar C/galeria Emődi: două fragmente ceramice, dintre care unul decorat cu caneluri fine dispuse sub formă de arcade (Pl. I/3). Ambele au fost descoperite la suprafaţă, în nisipul anual purtat de torenţi”, arată raportul arheologilor. Tezaurul sanctuarului din peştera Cioclovina cu Apă reprezintă una dintre cele mai remarcabile descoperiri din preistoria României şi din cea a Europei temperate, chiar dacă am avea în vedere doar aspectul cantitativ: 7766 de artefacte întregi sau fragmentare, majoritatea realizate din materiale exotice, descoperite doar în galeria altar A, susţin autorii raportului, publicat în „Cronica cercetărilor arheologice din România”.

Având în vedere faptul că și perioada în care sunt încadrați tutulii din Bihor este aceeași cu cei din Hunedoara, iar prezența unei cavități carstice în cele două locații poate fi mai mult decât o simplă întâmplare, se poate crea ipoteza existenței și la Gălășeni a unei depuneri ritualice. Poate o investigare mai amănunțită a ariei în care au fost descoperite artefactele, sau a sedimentelor din Peștera Gălășeni ne va produce o mare surpriză, prin descoperirea unor depuneri ritualice preistorice încă necercetate… (George V. Grigore)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*