Au trecut multe epidemii sau pandemii peste lume de-a lungul veacurilor. Despre unele știm că au lăsat în urmă munți de cadavre, despre altele nu știm mai nimic. Cine n-a auzit, spre exemplu, de ciumă, de holeră, de gripa spaniolă și multe altele. Documentele din vremea acelor epidemii sunt îngrozitoare. Am avut prilejul să parcurg câteva asemenea documente din perioada 1780-1885 și ele priveau Banatul. E vorba de peste 1.100 documente din arhiva fostei Protoierii a Mehadiei. La sfârșitul veacului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea satele și orașele erau pustiite de boala ucigașă, iar autoritățile erau în mare alertă. Medicii recomandau oamenilor să consume cât mai mulți castraveți…! Acesta era nivelul medicinii de atunci.
Dacă medicamente nu erau, în schimb măsurile preventive sunt demne de luat în evidență și astăzi. Ele înscriu o adevărată pagină în istoria legislației privind medicina legală. Vom menționa câteva reglementări de acest gen, ca să vedeți că cele de acum nu sunt abuzuri ale cuiva, ci dau curs unei tradiții: 1) Interzicerea de a ţine mortul descoperit de la deces până la înmormântare; 2) Obligaţia ca decesul să fie constatat de medic şi acesta să elibereze certificat după 48 de ore de la deces; 3) Obligaţia de a dezinfecta trupurile celor morţi de boli contagioase cu var nestins; 4) Interzicerea de a transporta morţii dintr – o localitate în alta; 5) Anunţarea organelor de stat cu privire la decesele datorate unor boli contagioase; 6) Obligaţia de a evita adunările de rude, cunoscuţi şi prieteni la casa mortului; 7) Obligarea parohiilor de a construi capele şi case unde să fie ţinuţi morţii înainte de înmormântare; 8) Interzicerea de a mai construi morminte în curţile bisericilor; 9) Interzicerea de a înmormânta morţii în grădinile, curţile caselor sau în alte locuri în afara cimitirelor rânduite pentru fiecare localitate; 10) Evitarea aglomeraţiilor la slujbe; 11) Evitarea împărtăşirii celor bolnavi împreună cu cei sănătoşi; 12) Izolarea bolnavilor de boli contagioase; 13) Incinerarea obiectelor care au aparţinut, ori care au fost folosite de către cei afectaţi de boli molipsitoare; 14) Denunţarea fără întârziere a celor ce dădeau semne de boală; 15) Raportarea oricărui caz de boală sau de deces suspect de către preoţi autorităţilor; 16) Interzicerea deshumărilor în vederea ,,spălării oaselor”; 17) Interzicerea deshumărilor de oseminte ale celor bănuiţi că ar fi strigoi sau moroi; 18) Popularizarea tuturor ordinelor, poruncilor şi oricăror documente pe această temă venite din partea autorităţilor civile, militare, bisericeşti etc.; 19) Curăţenie desăvârşită în case, îmbrăcăminte etc.; 20) Hrană consistentă pentru întărirea organismului, ca să lupte cu boala; 21)Evitarea tuturor viciilor şi activităţilor, care ar fi dus la epuizarea organismului; 22)Văruirea cât mai des a locuinţelor; 23)Evitarea unor alimente, precum fructele, pepenii, porumbii verzi(!); 24),,Cel mai bun mijloc vindecători împotriva colerei(holerei) e apa de poame de boabe de pin(…), care să face şi să întrebuinţază aşa: poamele să pisează mai înainte în pivă, apoi, aşa pisate, se fierb şi apa de aici străcorată, încă caldă fiind, să bea”; 25) Suspendarea posturilor, indiferent care ar fi ele; 26) Prezentarea urgentă a tuturor celor ce au semne de boală autorităţilor şi mai cu seamă medicului; 27) Interzicerea de a însoţi înmormântările de pomeni şi parastase; 28) Înfundarea fântânilor de pe marginea drumurilor etc.
Acestea sunt câteva din măsurile preventive luate de autorități în timpul epidemiilor de ciumă și holeră. În situația unei asemenea epidemii, cei afectați erau fie scoși din localitate și lăsați să moară de boală și de foame prin păduri, fie erau sechestrați în case, unde-și găseau moartea. Se formau echipe la nivel de localitate și acolo unde apărea un caz de ciumă sau holeră, echipa respectivă venea și bătea scânduri peste ușile și ferestrele acelei case, lăsând pe proprietari înăuntru ca să moară. Este cutremurător cazul unui preot surprins într-o astfel de casă în timp ce împărtășea un bolnav. Și el a fost sechestrat în acea casă, unde și-a găsit și moartea. În documentele menționate se găsesc mențiuni că cei izolați prin îndepărtarea de localități ajungeau să se hrănească cu coajă de copaci sau chiar cu carne din cadavrele celor morți.
Sunt pagini de istorie românească, momente prin care au trecut înaintașii noștri, care erau mult mai dezarmați decât noi în fața unor astfel de epidemii.
Oricum, ei erau conștienți că este mult mai ușor și mai ieftin să previi decât să vindeci, iar acest principiu este valabil și în ziua de astăzi.
Să ne ajute Dumnezeu să trecem cu bine și noi peste aceste momente de grea încercare!
Lasă un răspuns