Reîncarnarea…

Conform doctrinelor religioase orientale (budiste, hinduiste, oculte) reîncarnarea susține posibilitatatea sufletului uman de a trece după moarte, într-un alt trup uman, animal sau chiar plantă. Deși este un subiect foarte controversat și îndelung dezbătut, reîncarnarea este susținută de către unii adepți ca o adevărată convingere spiritual-religioasă pe de o parte, iar pe de altă parte este combătută de către partizanii intrasnsigenți ai altor culte, cel mai adesea monoteiste.

Conform legii universale Karma, tot ceea ce ni se întâmplă în viață bun sau rău are o justificare, fiind o consecință a unor fapte dintr-o viață anterioară. Karma, sau „pedeapsa divină”, o purtăm pe parcursul mai multor vieți, până când învățăm să ne îndreptăm greșelile din existențele anterioare, doar astfel sufletul nostru putând atinge o stare de spiritualitate cu adevărat superioară. Deși pare nedreaptă și adesea nemiloasă cu soarta unor oameni, legea karmică pare o explicație pentru aceste tare existențiale.

De exemplu, venirea pe lume a unui copil bolnav, sărăcia materială în care se zbat anumite categorii de oameni, modul brutal în care sfârșesc unele persoane, sunt, de fapt, pedepse pentru faptelr nelegiuite săvârșite în viețile anterioare. Și care se produc pentru a stabili dreptatea și a eliberarea karmică.

La babilonieni și assyrieni, moartea era considerată ca o trecere spre o altă formă de viață.

Unii mediumi și parapsihologi faimoși consideră că sufletul are ca destinație una dintre cele trei nivele ale dimensiunii a 4-a astrale. Sufletele aflate la un nivel superior al dimensiunii astrale au șansa de a evolua spiritual prin intermediul unui ciclu de renașteri, după care pot accesa dimensiunea a 5-a a spiritualului, acolo unde se află o altă categorie de spirite evoluate: ghizi și maeștrii spirituali.

În cultura indiană, învățăturile despre transmigrație sau perpetuarea existenței într-un alt trup sunt strâns legate de Karma sau legea cauzei și a efectului, sistemul de credințe indiene despre renașterea sufletului fiind preluat și de către alte culturi și civilizații, ajungând până în Grecia Antică, acolo unde filosofii vremii au preluat-o și răspândit-o prin intermediul lucrărilor lor.

De altfel, fascinația și interesul pentru practicile spirituale orientale au cunoscut o răspândire foarte largă de-a lungul vremii, mai ales în epoca modernismului, culturi și generații întregi adoptând practicile spirituale, care, în convingerea lor, le-au deschis mintea spre un alt mod de percepere a realității subtile.

De-a lungul timpului, s-a dezvoltat o adevărată literatură, multe cărți și reviste de referință fiind vândute cu succes în lumea întreagă. Mai mult, o întreagă serie de întâmplări bizare au venit în susținerea acestor concepte, în multe locuri din lume, oamenii experimentând o readucere aminte a unor trăiri din viețile anterioare, existând mărturii scrise și filmate.

Una dintre numeroasele mărturii despre existențele trecute este cea a copilului James Leininger, care a dat detalii despre viața anterioară, de pe când era pilot militar în al doilea Război Mondial, când, la vârsta de 21 de ani, a fost doborât de către artileria japoneză, în momentul când se afla într-o misiune în Oceanul Pacific. Cunoștințele lui James Huston Jr., l-au cunoscut pe copil și sunt convinși că acesta este o reîncarnare a pilotului. Părinți băiatului au observat că acestuia îi plăcea de mic să se joace cu avioane și atunci când fiul lor le-a măsturisit revelațiile, ei s-au interesat imediat de despre cele auzite, și au aflat cu stupoarea că relatările fiului lor au la bază un adevăr tragic. De altfel, nu de puține ori, subiecții, pentru a demonstra viziunile lor, au fost supuși, adesea cu răspunsuri zdruncinătoare, regresiei hipnotice, derulând secvențe întregi din viețile anterioare.

În lumea creștină, opoziția față de doctrina reîncarnării a început în anul 553 când cel de al-cincilea conciliu de la Niceea a interzis-o, considerând că este o eroare dogmatică. Împăratul Justinian făcând abuz de poziția de putere a ordonat arestarea Papei Virgilius și le-a impus episcopilor să accepte noua reformă care prevedea excluderea fondului dogmatic care cuprindea și cele 31 de evanghelii apocrife, deoarece acestea veneau în totală contradicție cu noua directivă impusă. Se pare că Împăratul Iustinian a luat decizia respingerii evangheliilor apocrife pentru a nu se afla trecutul aventuros al soției sale, Teodora, care fusese o curtezană cu ambiții mari.

Și totuși, negarea reîncarnării parcă ar creiona acceptarea unui Dumnezeu care guvernează după legi total nedrepte. Pentru că, oare ce logică ar avea existența unui loc subteran în care sufletele răposaților s-ar chinui pe veșnicie? Pe când legea Karmei vine cu o viziune în ceea ce privește ispășirea păcatelor, oferindu-li-se posibiltatea celor ce au greșit de a se îndrepta pe parcursul unui ciclu evolutiv de vieți.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*