Muzeul Județean Buzău și artefactele milenare din Curbura Carpaților

Muzeul Județean Buzău este principala instituție muzeală din județul Buzău, cel așezat în cotul răsucirii de 90 de grade pe care o face arcul carpatic către nord. Aici, buzoienii (precum oltenii Frați Buzești), erau poate mai „buzați”, sau supărați (mai bosumflați, mai „buzău”). Ori numele i se trage de la Râul Buzău, care vine „supărat”, adică umflat de ape. Bazele muzeului de aici au fost puse de către Basil Iorgulescu și dezvoltarea colecțiilor a determinat mai multe etape de extindere. Actualul sediu este al treilea, spre bucuria iubitorilor de istorie și nu numai. Din 1977 până în prezent sediul principal este adăpostit în clădirea fostei Școli de Fete.

Clădirea, construită între 1931 și 1937, este inclusă în lista monumentelor istorice, numărându-se printre cele mai impunătoare construcţii ale orașului. Expozițiile permanente au fost deschise aici în 1980-1981, fiind ulterior modificate și actualizate în 1986, 1990, 1999-2001, 2004, 2015-2017. Cel mai nou proiect a fost pus în aplicare după restaurarea completă a clădirii (realizată în perioada 2010-2015). În anii ’80 și ’90, colecțiile muzeului devin substanțial mai bogate ca urmare a cercetărilor arheologice, a achizițiilor și a donațiilor. Pe lângă consistentele colecţii de istorie și arheologie, fondul muzeului a crescut permanent, îmbogăţindu-se cu bunuri de valoare etnografică, artistică, numismatică și din domeniul mineralogiei și al știinţelor naturale.

Sub egida instituției s-au publicat o serie de cărți („Biblioteca Mousaios”), două buletine științifice anuale („Mousaios” și „Analele Buzăului”), cataloage și monografii, rod al activitatății științifice de cercetare dusă în cadrul instituției muzeale. Pornind din negura istoriei, din Neo-Eneolitic, cronologia absolută a neo-eneoliticului încadrează această epocă în perioada cca.  6600 şi cca. 3800/3700 î.Hr. Marea diversitate a grupurilor culturale neo-eneolitice se întemeiază pe varietatea formelor şi stilurilor de decor ale ceramicii, precum şi pe interferenţele culturale. În condiţiile locale ale spaţiului în care s-au format, culturile neo-eneolitice au dezvoltat trăsături originale,  prin care unele pot fi considerate ca cele mai înaintate civilizaţii ale Europei din această vreme. Deşi puternic contestat, vechiul concept de „revoluţie neolitică” introdus de Gordon Childe se bazează pe transformările profunde care marchează trecerea de la paleolitic la neolitic şi care au determinat starea prezentă a speciei umane, cu repercusiuni radicale în planul organizării sociale, al mentalităţilor, al vieţii culturale şi spirituale. Teorii mai recente arată că s-ar fi produs mai întâi, pe plan mental, o „revoluţie a simbolurilor” prin impunerea în locul vechilor ritualuri magice ale vânătorii a unor noi credinţe, legate de fecunditate şi fertilitate.

Artefactele neo-eneolitice din patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău reuşesc să exemplifice transformările din epoca respectivă. Majoritatea obiectelor provin din cercetări arheologice desfăşurate în decursul a câtorva decenii în siturile de la Aldeni şi Fulga (com. Cernăteşti), Coţatcu (com. Podgoria), Gherăseni, Moisica (com. Smeeni), Năeni, Pietrosu (com. Costeşti), Sărata Monteoru (com. Merei) şi Sudiţi (com. Gherăseni). Piesele arheologice reflectă îndeletnicirile oamenilor din neo-eneolitic care, în afară de cultivarea primitivă a plantelor şi creşterea vitelor s-au mai ocupat, în secundar, cu pescuitul şi vânatul, culesul, precum şi cu diferite meşteşuguri casnice, necunoscute anterior, ca olăritul, a cărui dezvoltare este evidenţiată de varietatea formelor de vase şi bogăţia motivelor decorative. La acestea se adaugă uneltele şi armele din silex, piatră, os, corn şi lut ars, precum şi obiectele folosite la tors şi ţesut. Remarcabile sunt uneltele şi armele realizate prin folosirea tehnicilor şlefuitului şi a perforaţiei. În această privinţă, colecţia neo-eneolitică cuprinde numeroase dălţi şi topoare din piatră, neperforate şi perforate, folosite la defrişarea pădurilor şi prelucrarea lemnelor. Din categoria ceramicii se evidenţiază vasele aparţinând aspectului cultural Stoicani-Aldeni,deosebite ca forme şi decor prin faptul că apar în zona de contact între culturile Gumelniţa (A), Precucuteni (III) şi Cucuteni (începutul fazei A). Această ceramică se caracterizează prin decorul de proeminenţe, linii incizate, pictură cu grafit şi cu culoare albă sau cu caneluri largi. În neo-eneolitic viaţa spirituală a oamenilor s-a materializat prin diversitatea motivelor decorative ale ceramicii, cu semnificaţie artistică şi magico-religioasă, legată de cultul fecundităţii şi al fertilităţii.

Circumscrisă acestui cult este şi plastica antropomorfă  şi zoomorfă din lut ars şi os ilustrată în colecţia noastră prin unele piese de o deosebită valoare artistică. O categorie specială de piese arheologice care evidenţiază practicarea ritualurilor magico-religioase sunt vasele miniaturale, pintaderele („ștampile”) şi „altarele” de cult. Perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului este ilustrată prin vase ce contopesc forme proprii celor două mari epoci. Întreaga colecţie de artefacte aparţinând epocii bronzului din patrimoniul Muzeului Judeţean este constituită aproape în exclusivitate din materiale aparţinând culturii Monteoru.

Acestea provin atât de la Sărata Monteoru, cât şi din aşezările de epoca bronzului de la Năeni, Cârlomăneşti, Gruiu Dării şi Aldeni. Acestora li se adaugă obiecte descoperite fortuit la Cernăteşti, precum celebrul „vas cizmuliţă”, unicat în ceramica epocii bronzului din România, Aldeni – Ţurţudău, Izvoru Dulce – Merei, împrejurimile municipiului Buzău etc. De asemenea sunt prezente şi materiale aparţinând culturii Noua, cultură care succede cronologic manifestările de tip Monteoru. Un loc important îl ocupă „ceştile monteorene”, formă ceramică des întâlnită în cadrul acestei culturi, vasele de ofrandă, vase askoi, podoabe (brăţări, colane, inele de buclă) dar şi unelte şi arme de os-corn, piatră (cuţite curbe) şi bronz (celturi, vârf de lance). Un sector aparte este dedicat necropolei de la Năeni – Colarea aparţinând bronzului timpuriu din spaţiul carpato-dunărean. De aici provin mai multe ceşti monteorene, un vas askos cu trei urechi pe o parte şi mai multe obiecte din os-corn, piatră şi bronz. Necropola birituală de la Năeni este una dintre cele mai reprezentative din ţară şi se află într-o zonă cu o mare densitate de locuire în epoca bronzului, în împrejurimi fiind identificate cinci aşezări. Aici a fost cercetat un interesant mormânt triplu de înhumaţie. La fel de importantă este şi necropola de la Cârlomăneşti – La Arman, situată la doar câteva sute de metri de aşezarea de la Câlomăneşti – Cetăţuie. Şi aici cercetările au permis identificarea unui bogat şi impresionant material arheologic.

Alături de necropole, în curs de cercetare se află şi complexul de cult de la Sărata Monteoru – Poiana Scoruşului, spaţiu dedicat practicilor religioase, ritualice, zonă aflată în imediata apropiere a aşezării din punctul Cetăţuia. Aşezările monteorene, aflate în curs de cercetare se găsesc pe locuri înalte, bine protejate, fortificate natural sau artificial. Aflate în apropierea unor importante resurse naturale (cursuri de apă, suprafeţe împădurite, soluri fertile, zone de păşune) acestea oferă informaţii preţioase referitoare la aspectele sociale şi economice ale comunităţilor epocii bronzului. De menţionat că deşi se aflau într-o zonă cu importante rezerve de sare (atât în sol şi la suprafaţa solului, cât şi în apele râurilor şi pârâurilor) nu au fost identificate urme ale exploatărilor de sare, aceasta provenind cel mai probabil pe calea schimburilor comerciale. Descoperirile aparţinând epocii fierului din patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău pot fi încadrate cronologic între 700 î.Hr. – 106 d. Hr.

Din datele pe care le avem până acum, reiese că descoperirile aparţinând primei epoci a fieruluisunt destul de puţine şi par a reflecta o slabă locuire în zona Buzăului. Majoritatea  artefactelor descoperite provin din morminte izolate sau reprezintă arme şi piese de harnaşament, ceea ce ar pune în evidenţă prezenţa unor populaţii nomade. Descoperirile cele mai însemnate provin din morminte izolate. Dintre acestea amintim inventarele mormintelor de incineraţie de la Izvorul Dulce (comuna Merei), ce se datează în jurul anului 700 î.Hr. şi de la Năeni – Colarea, datat în sec. V î.Hr.. Artefactele aparţinând celei de a doua epoci a fierului pun în evidenţă cultura materială şi spirituală din dava getică de la Cârlomăneşti- Cetăţuia, incinta sacră de la Pietroasa Mică– Gruiu Dării şi cetatea de la Târcov (com. Pârscov). Cele mai interesante piese provin din cercetările arheologice desfăşurate în dava getică de la Cârlomăneşti- Cetăţuia comuna Verneşti, important centru politic, economic şi cultural-religios al geto-dacilor din zona Buzăului. Săpăturile arheologice au scos la iveală numeroase clădiri si anexe gospodăreşti (vetre, gropi), dintre care se remarcă trei construcţii de mari dimensiuni ce au avut un rol important din punct de vedere religios pentru comunitatea de aici.

Materialul arheologic descoperit este extrem de bogat şi constă din: ceramică, lucrată la mână sau la roată, unelte, ustensile, arme, podoabele, piese de harnaşament şi un tezaur de monede din argint. O importanţă deosebită, printre descoperirile de la Cârlomăneşti o au fragmentele de statuete zoomorfe şi antropomorfe, ce apar în număr foarte mare (câteva sute). Piesele, modelate din lut, reprezintă lupi,  mistreţi, cerbi, căprioare, păsări s.a. în timp ce statuetele antropomorfe înfăţişează bărbaţi înarmaţi călare. Aceste statuete reprezentau se pare divinităţi, sau atribute ale acestora, fiind expuse în edificii publice pentru a fi adorate. O altă descoperire interesantă o reprezintă un fragment de vas de provizii cu inscripţie în limba greacă, în care este menţionat un rege geto-dac.

Descoperirile din incinta sacră de la Pietroasa Mică– Gruiu Dării. Pietroasele, reflectă importante aspecte din viaţa spirituală a geto-dacilor. Incinta este plasată pe un promontoriu impozant, înconjurat de trei laturi abrupte, fiind fortificată cu un impresionat zid de piatră. Acest tip de monument este unic până în prezent în lumea geto-dacilor, reprezentând un loc special în care aveau loc diverse ritualuri şi depuneri de ofrande dedicate zeilor şi celor trecuţi în nefiinţă. După toate probabilităţile incinta sacră de la Gruiu Dării reprezenta un important centru regional de cult pentru comunităţile de geto-daci din zona de curbură a Carpaţilor. În interiorul incintei s-au descoperit mici moviliţe în care se aflau depuse numeroase artefacte specifice epocii geto-dacice cum ar fi: vase ceramice podoabele, accesorii, uneltele şi ustensilele gospodăreşti, armele, piesele de harnaşament cele mai multe asemenea depuneri aveau ringuri la bază, unele dintre ele având şi vetre în interior.

În cadrul expoziției, o importanță deosebită este acordată obiectelor provenite în urma cercetărilor arheologice din cele mai cunoscute situri de pe teritoriul județului Buzău. Astfel, pentru ilustrarea realităților istorice de pe parcursul secolelor II – IV d.Hr. (prezența dacilor liberi și a sarmaților, vestigii ale culturii Sântana de Mureș, procesul de romanizare) au fost alese obiecte descoperite în necropolele și așezările de la Buzău – Est, Gura Nişcovului, Izvoru – Dulce, Luciu, Balta Albă, Pietrosu – Costeşti, Pietroasele, Gherăseni și Vadu Sorești. Istoria religioasă a zonei în această perioadă este reflectată grafic prin momentul martiriului Sf. Sava Gotul în timpul persecuţiilor iniţiate de Athanaric în zona Subcarpaţilor de Curbură (372) și de reproducerea textului Actului martiric al Sfântului Sava, redactat în anii 375/376, text în care este menționat pentru prima dată și numele râului Mousaios (Buzău). Marea invazie hunică și consecințele sale în prima jumătate a sec. V d.Hr. sunt ilustrate de o serie de descoperiri remarcabile cum sunt tezaurul de la Pietroasele, mormântul cu diademă de la Gherăseni, sau accesoriile vestimentare de la Poșta Câlnău. Pentru a doua jumătate a mileniului I d.Hr., obiectele selectate au rolul de a prezenta aportul populației autohtone, dar și cel al diverselor populații migratoare (slavi, avari, proto-bulgari) și al Imperiului Bizantin, la constituirea culturilor Ipotești – Cândești (sec. VI – VII) și Dridu (sec. VIII – XI), cele mai reprezentative provenind de la Cândeşti, Pietroasa Mică, Sărata Monteoru, Dobrilești, Clondiru de Sus, Pietroasele, Homeşti, Izvorul Dulce și Ulmeni.

Tronsonul dedicat istoriei medievale debutează cu prezentarea celor mai importante schituri rupestre din zona Nucu – Bozioru – Aluniș, mărturii ale vieții creștine din nord-estul Munteniei, și continuă cu prezentarea celor mai importante descoperiri arheologice din cadrul unor biserici și mănăstiri din județ (Vadu Sorești, Vintilă-Vodă, Bradu, Cârnu, Râmnicu Sărat), rezultatul unei înfloritoare vieți spirituale în eparhia episcopiei Buzăului. Urmările dezvoltării economice a regiunii în strânsă legătură cu activitățile comerciale permanente cu Brașovul, precum și înființarea celei de-a doua episcopii a Țării Românești la Buzău în timpul lui Radu cel Mare (1500), sunt reflectate sub diverse aspecte prin gruparea tematică a obiectelor. Astfel, activitatea economică desfăşurată în această epocă este ilustrată cu ajutorul unor unelte agricole şi meşteşugăreşti, vase de uz gospodăresc, tezaure monetare etc., descoperite pe teritoriul judeţului Buzău, precum și printr-o hartă cu principalele localități implicate în activități comerciale cu orașul transilvănean. Fiind o epocă cu numeroase războaie şi de confruntări militare, în expoziţie au fost incluse piese de armament de diferite tipuri, încercând să ilustrăm totodată şi evoluţia lor în timp de la armele albe la cele de foc. Printre acestea se numără sabia de tip occidental cu garda în formă de cruce descoperită la Stâlpu, datând din secolele XII-XIV, o suliţă din secolul al XV-lea, suliţa pertuizană din secolul al XV-lea, o halebardă din secolul XV-lea, o suliţă din secolul al XVI-lea, o suliţă din prima jumătate a secolului al XVI-lea, cămăşile de zale din secolul al XV-lea şi pistoalele cu pulbere de la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Viaţa cotidiană a oamenilor din acest interval de timp este sugerată prin prezentarea câtorva obiecte de uz casnic şi gospodăresc, descoperite în urma cercetărilor arheologice de la Ansamblul brâncovenesc din Rm. Sărat: veselă din ceramică (castroane, farfurii, fructiere, solniţe, urcioare, „halbe”) şi sfeşnice, lucrate în atelierele de olărie locale (menţionăm farfuriile marcate cu sigla mănăstirii Râmnic – „R.M.”). La acestea, se adăuga şi vase din import: ceramică de Iznik (ceşcuţe de cafea) şi un ibric din argint fabricat într-un atelier turcesc, piese importante în ritualul servirii cafelei, care devine o obişnuinţă a curţilor domneşti şi boiereşti în secolul al XVIII-lea. Sunt prezentate, de asemenea, lulele (pipe) de lut, ornamentate cu decor geometric şi o oală de noapte, provenind din „umblătoarea” Casei Domneşti de la mănăstirea din Râmnicu Sărat. Cercetările arheologice din cadrul mănăstirilor Bradu şi Cârnu, oferind date despre modul de viață al călugărilor și practicile funerare ale acestora, sunt reflectate printr-o serie de cahle (plăci ceramice care acopereau sobele; teracote), decorate cu motive florale şi geometrice, specifice secolelor XVI-XVII, descoperite în corpurile de chilii, precum și prin cărămizi funerare cu inscripții depuse în morminte. Un ultim grup de obiecte medievale prezente în cadrul expoziției sunt obiectele de podoabă și accesorile vestimentare. Nelipsiți din vestimentaţia acelor vremuri, bumbii, cerceii, verighetele, inelele, cataramele, descoperiţi în mormintele din cimitirele de la Vadu-Soreşti, Bradu, Râmnicu Sărat etc., sunt prezentați într-o vitrină aparte. De asemenea, sunt expuse inele sigilare, unele simple (cu motive florale sau geometrice), altele cu numele sau cu însemnele rangului posesorului, a căror funcționalitate era punerea „pecetei” pe actele particulare, asigurând astfel autenticitatea documentelor sau păstrarea secretului corespondenţei.

Expoziţia „Circulaţia monetară la Curbura Carpaţilor – din antichitate până în sec. XVIII” prezintă principalele descoperiri de pe teritoriul judeţului Buzău, acoperind un palier cronologic foarte larg: din sec. III î.Hr. şi până la începutul sec. al XIX-lea. Tipurile monetare din perioada sec. III î.Hr. – II d.Hr. sunt reflectate în special prin tezaurele monetare de la Cârlomăneşti şi Băbeni (compuse din monede dacice de argint), precum şi cele de la Homeşti (compus din monede romane republicane şi imperiale) şi Cislău (monede imperiale). Perioada târzie a Imperiului Roman este reprezentată de numeroase descoperiri izolate, realizate din bronz, emise în timpul împăraţilor Constantin cel Mare, Theodosius I, Arcadius, Honorius, Marcianus şi Leon I (sec. IV-V). Perioada de timp cuprinsă între sec. VI-XII este reprezentată de descoperiri monetare bizantine izolate, realizate din bronz, argint şi aur, emise începând cu domnia lui Justinian I şi până la Manuel I. Pentru ilustrarea monedelor aflate în circulaţie pe parcursul perioadei medievale, sunt expuse mai multe tezaure monetare provenite de pe teritoriul judeţului. Amintim tezaurul de la Glodeanu Siliştea (compus din denari ungureşti, sec. XV-XVI), cel de la Bradu (denari ungureşti şi groşi polonezi, sec. XVI-XVII), Săsenii Vechi (denari ungureşti şi groşi polonezi, sec. XVI-XVII), dar şi cele otomane de la Cojanu, Buzău, Roşioru, Nişcov (datate spre sfârşitul perioadei medievale). Prezenţa acestor tezaure monetare indică rolul important pe care îl juca Buzăul în cadrul comerţului ce lega Transilvania de Gurile Dunării, dar şi Moldova de Ţara Românească.

Muzeul Județean Buzău a avut onoarea de a fi prezent prin artefacte unicat în cadrul Expoziției „Dacia Felix. The Glorious Past of Romania“/„Dacia Felix. Trecutul glorios al României”, expoziție deschisă vineri, 18 octombrie 2019, la Muzeul Galo-Roman din Tongeren, cel mai vechi oraș belgian, în cadrul Festivalului Internațional de Artă EUROPALIA. Expoziția-eveniment dedicată patrimoniului istoric al României, ce reunește 298 de artefacte și seturi de piese antice descoperite pe teritoriul țării noastre, prezentat ca spațiu de interferență al civilizațiilor scitică, greacă, celtică, dacică, getică și romană, va putea fi vizitată până la 26 aprilie 2020. Publicul belgian va descoperi nu doar istoria civilizațiilor antice de pe teritoriul românesc, ci, grație unui documentar-suport realizat de o echipă belgo-română, poate vedea peisaje și locuri fabuloase ale României de astăzi, filmate cu drone și cu camera video la finalul lunii iunie a acestui an.

Selectate și amplasate după un concept al Muzeului Galo-Roman din Tongeren, exponatele provin de la MNIR și de la alte 18 instituții muzeale din țară, care au contribuit la realizarea acestui proiect amplu. Festivalul EUROPALIA este considerat manifestarea culturală de cea mai mare amploare din Belgia, fiind organizat sub patronajul Familiei Regale a Belgiei, o dată la doi ani, în Belgia și în țări învecinate – Franța, Olanda, Luxemburg și Germania sau Marea Britanie. Institutul Cultural Român este coordonatorul participării României la cea de-a 27 a ediţie a Festivalului EUROPALIA, proiect de anvergură desfășurat în perioada octombrie 2019 – februarie 2020 şi implementat în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii şi Identității Naționale și Secretariatul General al Guvernului, alături de EUROPALIA International, organizatorul manifestării. Cea de-a 27-a ediție a Festivalului EUROPALIA este dedicată României, țara invitată de onoare.

Ca nod important în circulația comercială a teritoriului carpato-pontic-dunărean, județul Buzău a avut șansa de cunoaște toate etapele de evoluție a societății românești din cele mai vechi timpuri, până în zilele noastre. Prin vizitarea sălilor Muzeului Județean Buzău veți putea lua contact cu cele mai importante artefacte și repere ale acestor perioade, cunoscând întrucâtva spiritul acelor timpuri. (Surse: vinoinbuzau.ro; turismbuzau.ro; muzeubuzau.ro; radioromaniacultural.ro; viitorulromaniei.ro; newsbuzau.ro; jurnaluldebuzau.ro; mnir.ro, uniqa.ro; icr.ro; newss.ro; institute.ro; adevarul.ro; ziare.com; hotnews.ro; suplimentuldecultura.ro, cronicaromana.ro; desteptarea.ro)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*