Primăvara mântuirii (de Costinel Petrache, Soldat Român)

te așteptam după o iarnă fadă

să luăm pământu-n stăpânire,

habar n-aveam că stăm pe-o baricadă,

jertfă pentru vis și  mântuire

.

ai revenit, dar nu ca altădată –

Primăvară în toată firea ta –,

tu însăți pari atât de speriată

că-n noi  Iisus se teme spre-a-nvia

.

nesiguri, pomii se poticnesc în flori,

străzile ne duc tăcute dorul,

ne-am lăsat definitiv de sărbători,

are ochii umezi Tricolorul

.

arcușul plânge lângă o vioară,

ne copleșește dorul de părinți,

copiii-n drum se nasc a doua oară,

și câinii sunt apatici și cuminți

.

este greu să înțelegem și  nedrept

să nu putem iubi și-apropia,

ne este frică de aerul din piept

ca nu cumva prăpădul  să se ia

.

bătrânii-și potrivesc d`ale plecării,

puterile în stat au amuțit,

uitând de-amenințări și de  ocării,

domnul doctor se-ntrece în  slujit

.

ca într-un carnaval lăsat să  piară

ne-ascundem sub o mască și atât,

trăim docil  o  viața liniară

între ce-a fost și clipele  de  gât

.

cârduri ce-au luat-o în toamnă spre sud

nu mai vor  nici chip să se întoarcă,

terapii intensive nu văd, nu aud,

să ne țină în zile încearcă

.

prinși între legi și stările contrare

soarele-l privim dintr-o vitrină,

păcatele se-adună la intrare,

nu știm ce vor, să plece ori  să vină?

.

sirenele salvării te-nfioară,

muribunzii sunt cu un pas  în lut,

din Absolut,  să fie-aici,  să-l doară,

revine Eminescu, din trecut

.

ca niște cazemate în plin război

spitalele respiră tot mai greu,

ce singuri suntem, Doamne, amândoi,

Tu Sus de Tot, iar eu într-un muzeu!

.

azi, pătimind infamii  de tot felul

Biserica revine-n sinea ei,

redevenim  Bisericii modelul,

nu Lumea ciopârțită-n dumnezei

.

atâtea blindate…  pe străzi abia-ncap,

sfidând  letal orice parametri,

înfruntă un virus ce-și face de cap,

având doar doi sau trei  nanometri

.

convoaie militare, în surdină,

împart cu cei învinși ultimul drum,

comori fără de preț și fără vină

lasă-n eter regretul lor postum

.

hai, Primăvară, îndreaptă-te-n fire,

durează-n noi puterea  de a fi,

am suferit  destul, a  ispășire,

știm că ne-om stinge, dar vrem a trăi

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*