Statuetele antropomorfe feminine cucuteniene de la Săveni și Drăgușeni-Ostrov (jud. Botoșani)

O primă statuetă antropomorfă feminină a fost descoperită întâmplător în anul 1975, la Săveni, ca urmare a unor cercetări de suprafață. Ea este păstrată fragmentar, îi lipseşte capul şi vârful picioarelor. Acestea sunt demarcate doar pe partea dorsală printr-o incizie adâncă. E decorată cu incizii, deosebit de elegantă, fină, lucrată cu o precizie deosebită. Motivele decorative incizate apar pe suprafaţa corpului grupate sub forma unghiului, rombului, în forma literei V. Suprafața frontală a picioarelor este ornamentată cu o spirală dublă. Rombul de pe abdomen este străpuns orizontal. Talia este subliniată prin cordon dublu. Piesă realizată din pastă semifină, bine frământată, arsă oxidant. A fost încadrată în faza A a culturii Cucuteni. Dimensiuni: Înălțime: 8,6 cm; diametru maxim: 2,8 cm.
nr. inventar 17268.

Săveni un orașdin județul Botoșani, format din localitatea componentă Săveni (reședința), și din satele Bodeasa, Bozieni, Chișcăreni, Petricani și Sat Nou. Are o populație de 10.000 de locuitori. Localitatea Sǎveni este atestată ca sat, într-un document datând din 11 aprilie 1546 din vremea lui Petru Rareș. În anul 1818, prin hrisovul domnesc al lui Scarlat Callimachi, localitatea primește drept de târg, cu 12 iarmaroace anual.Târgul Sǎvenilor a fost centrul Plasei Bașeu, iar din 1950 a fost comună centru de raion. În anul 1968 a fost declarat oraș. Așezat la întretăierea unor vechi artere de circulație – drumul de pe Valea Bașeului și cel ce leagă județul Botoșani cu Valea Prutului, orașul Săveni aparține zonei de nord-est a Câmpiei Moldovei. Numele localității provine, probabil, fie de la numelelui Sava husarul, cel căruia i-a aparținut Săveniul cândva, sau de la un alt Sava sau Savin care ar fi trăit aici, mai înainte de 1546, anul atestării localității.

Despre istoria acestei zone moldave „vorbesc” foarte bine exponatele din Muzeul de Arheologie Săveni. Acesta  este situat într-o clădire monument de arhitectură de la sfârșitul secolul al XVII-lea. Muzeul adăpostește un bogat material arheologic ce ilustrează istoria acestor locuri din paleolitic până în sec. IV d.Hr.. Rețin atenția uneltele și armele din silex, vatra de foc cu oase de mamut carbonizate și o defensă (colț) de mamut descoperite în celebrele stațiuni paleolitice de la Ripiceni, Mitoc, Drăgușeni sau Coțușca. Bogat reprezentată este cultura neo-eneolitică Cucuteni cu splendida ceramică ce încântă prin grația formelor, armonia motivelor și cromatica în două sau trei culori. Epoca metalelor este reprezentată de numeroase unelte, arme și bijuterii: topoare cu gaură de înmănușare, cosoare din silex, greutăți din lut ars pentru plasa de pescuit, vase de ofrandă, mărgele din cornalină.

Cea de a doua statuetă antropomorfă feminină a fost descoperită aproape întreagă la Drăguşeni-Ostrov. Foarte probabil a fost modelată din trei bucăţi de lut, două suluri pentru picioare şi unul pentru corp. Picioarele sunt demarcate pe ambele suprafeţe ale piesei, până spre zona inferioară unde probabil se terminau în formă de con.

Poziţia este un aaşezată. Statueta prezintă pe tot corpul linii incizate care formează drapaje complexe. În zona abdomenului remarcăm rombul, uneori interpretat ca o reprezentare stereotipă pentru graviditate, chiar dacă torsul este plat. Fesele sunt demarcate orizontalprintr-o bandă incizată formată din două linii paralele. Pepartea frontală, decorul, merge până dincolo de linia gâtului, iar pe spate, până în zona superioară a pieptului. Capul nu prezintă trăsături  faciale.Braţele sunt reprezentate sub formă de mici amorse îndreptate în sus. Piesa a fost descoperită în 1965, fracturată în zona mediană şi lipită ulterior. A fost încadrată tot înfaza A a Culturii Cucuteni.

Drăgușeni este o comună în județul Botoșani, formată din satele Drăgușeni (reședința), Podriga și Sărata-Drăgușeni. Situl cucutenian se află în extravilan, la V de satul Podriga, pe un martor de eroziune din marginea de SE a satului Drăgușeni, pe partea stângă a pârâului Podriga.

Rupte ritualic, sau datorită condițiilor în care au trecut mileniile, aceste reprezentări ale zeităților creatoare (fecunde) sau conducătoare de grup social (matriarhat), aceste „regine” feminine aveau un loc bine desemnat în societatea și spirtualitate. Deși au fost create acum  cca. 6.000 – 7.000 de ani, modul abstract în care sunt realizate aceste statuete cucuteniene ne duce cu gândul către genialitatea lui Brâncuși, sau vitrinele Fondului Plastic. Acest lucru face ca să privim cu alți ochi „primitivismul” acestor strămoși și să le acordăm locul necesar în galeria culturii naționale și internaționale. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*