Universală versus specială
Să fiu specială!
În cuvinte.
În pielea de pe mine ce se-ntinde
să dispară dacă nu îți e pe plac.
Cum să fac?
N-am cum!
Doar… atât.
Din scrum
să fac cenușă cu scântei.
S-o aprind.
Și să-i topesc în lumânare.
Să îți ofer ochii mei
în căuș
Iar corpul meu…
în transformare,
rece de-acum,
fără, voit, cătare,
să piară ars sub trupul tău.
Să-l simți fierbinte.
Știi cât i-a fost de greu?
Fidel și delicat
l-ai obligat să ia altă turnură.
Aghiotant soldat,
simplu executant,
sărmană creatură!
L-am spălat apoi pe picioarele
rănite din genunchi,
pe gură,
că rostise,
se căznise, ți se oferise..
fără să clipească.
Și-ai râs de el în clipa diavolească!
Să fiu specială.
Să nu te uiți cumva…
în glastra mea strâmbată
de inchiziția
ce ai instaurat-o atunci în gară!
Am zâmbetul pe buze..
Ce-albastru-i cerul !
Eu a lui…
universală!
Am să uit tot
Am să uit tot
și am să plec în lume fără lanț.
M-am dezbrăcat în soare,
m-am privit prin pori,
fără de gând și fără să îmi fac vreun bilanț.
Am să uit tot!
Să nu mă strângi și să mă ții
drept o rezervă a vieții…
Vreau să mă eliberez.
Să știi…!
Și n-am să-ți mai acord priviri…
nici corp…
și nici atenții…
niciun sfanț!
Am să uit tot!
Apoi,
când mă vei vrea,
când va fi totu-n tine în balans…
am să mă contra-balansez….
Să nu mă cauți!
Eu voi fi deja un lanț.
Strâns pe gură,
pe trup…
pe-ntraga-mi creatură.
Am să uit tot
dar am să-mi pun iubirea-n ochi
când crezi că ai uitat de ei
să-ți ardă tot în tine…
cum mi-ai făcut și tu de sunt
ai mei…
acum
departe
și miopi!
Am să te uit!
Ce crezi, cât va dura să-mi fie
și sufletul,
și inima
și perna ce te plânge
în gesturi
primitoare,
primitori
și filantropi?
Să nu îți spui că nu ți-am zis
că m-ai pierdut
și c-o să dai de-acum cu stângu-n dreptu`
și prin gropi!
Cum te-am iubit?
Cum te-am iubit?
Cu disperarea stâncii ce lovește malu-n spume.
Stând agățată-n tine,
așteptându-mă…
valuri postume…
Dragul meu pierdut în lume!
M-am dezlegat de tot
De ce ți-aș refuza,
de lume și cutume.
Cum te-am iubit?
Cerșindu-ți la picioare,
ființa ta,
tot corpul,
cearceaful tras în nerv,
și goliciunea-ți ce prăvale peste eul sine.
Câte ca mine?
Nici nu te-ntreb, iubire!
Sunt unica!
Chiar dacă-i doar un vis!
Să vii!
Noaptea și ziua îngânată…
în diminețile mijite când mi te strâng în brațe,
disperare….
mi-e cald de tine,
mă sufoc, mi-e rece…
hai!… te vreau!
răcoare…
te aștept,
acum,
aici,
în…
abandonată-ți sunt
și azi… etern… și mâine!
Cum te-am iubit?
Doar știi…
Naivă și în cutezanță…
ai mătrășit cu mine
tot…
doar te-am iubit…
te-am înghițit…
fărâme cu fărâme…
în mângâieri lascive și fără de speranță.
Pe limbă
mirosul ce-a intrat în piele…
rime…
rime….
Cum te-am iubit?!
Împrăștiindu-te în mii de stele…
fără să mă opresc,
am șters cu tine tot…
pereți…
un pat…
tot spațiu-n zbor
golindu-mi corpul în suspine pe podele.
Cum te-am iubit…?
Cum te iubesc în continuare
și cum te mai doresc. de la distanță,
în gând, tot timpul și etern,
chiar dacă ți-am dat drumul,
veșnic…
te iubesc,
te vreau,
te-aștept…
hai… vino!
Nu-ți lipsesc?!
Fii aici prin mine!
Căci, fii atent…
de stai prea mult…
degeaba ai să-mi spui
apoi…
lăsa-te-voi,
doar inima-n durere..
când va muri
în părăsiri…
nedumerită…
și rănită-n dor…
eu n-am cum și de-aș vrea s-o mai opresc!
Nu ți-e pustiu
cu fără noi
în tine?
