Și totuși, pe cine au salvat liberalii? „Țara” sau PSD-ul?…

Au venit la guvernare cu un risc asumat… Dar au venit să salveze ceva… Sau pe cineva, pentru că nici ei nu prea înțelegeau la acel moment ce se întâmplă… Li s-a spus să intre la guvernare „cu orice preț”, să-și riște imaginea, poate și soarta, nu ca acronim de partid, ci poate chiar ca doctrină, pentru că eram în pragul unui derapaj major și, mai ales, al primirii ca țară a unei decizii europene de sancționare…

Și totuși, de ce au preluat liberalii guvernarea, nu fără a se întreba dacă vor putea gestiona situația lor electorală (deh῾, sacrificiul înseamnă sacrificiu!), ci fără a vorbi țării despre dezastrul ce va urma PSD-ului?… Mai ales că știau că vor avea de manageriat o viitoare situație de criză generată de inevitabila declanșare de către Comisia Europeană a procedurii de deficit bugetar excesiv… Și au știut pentru că toate încercările lor de a „vorbi” electoratului duceau în acest sens… Doar că, în loc să spună lucrurilor pe nume, au lăsat toate comunicările la nivelul unor timide sugestii, lipsite de un minim conținut. Lucru valabil inclusiv în privința creșterii vârstei minime de pensionare (și nu va fi nici o surpriză ca extinderea acestei limite la 70 sau chiar 75 de ani să se găsească în planul de supraveghere a României, specific procedurii de deficit excesiv), dar și rostogolirea și încercarea de a impune fracționarea procentului de 40 la sută pentru creșterea pensiilor.

Liberalii nu știu să comunice… Deși, din primul minut al intrării la guvernare, ar fi trebuit să prezinte tabloul real lăsat de social-democrați și urmările, predictibile la acel moment, al sancțiunilor la care trebuia să ne așteptăm… Dacă ar fi venit cu aceste explicații, e drept, greu de găsit personaje credibile și mai ales pregătite să facă față mașinăriilor de dezinformare ale PSD-ului!, dacă PNL ar fi pus preluarea guvernării sub semnul salvării procesului de europenizare a țării, poate că astăzi lucrurile ar fi arătat altfel. Iar guvernarea liberală ar fi fost privită măcar ca una de sacrificiu…

Dar așa, pare că PNL a tăcut pentru a salva mai mult onorabilitatea social-democraților. O „onorabilitate” ce se va traduce în procente electorale în favoarea PSD dacă nu se va schimba ceva în forma de comunicare a liberalilor! Deja este destul de târziu pentru ca PNL să mai recupereze pe linia comunicării. Pentru că, acum, orice încercare de a explica țării „moștina” pe care au lăsat social-democrații la nivel macroeconomic va fi tratat, ironizat ca fiind veșnica scuză pe seama „grelei moșteniri”. De fapt, PNL nu prea mai poate acuza direct PSD -ul, au trecut deja prea multe luni de guvernare… Mai ales că nu a răspuns nici măcar la cea mai importantă întrebare: de ce a intrat la guvernare? Un răspuns de care avea nevoie electoratul. Nu analiștii, nu media, nu restul clasei politice…

Pe fond, PNL s-a comportat aiuritor de neglijent… Nu cu finanțele țării, nu cu economia, nu cu încetinirea vitezei de erodare a imaginii de țară, ci tocmai cu aceia care contau cel mai mult: alegătorii. Lor trebuiau să li se adreseze. Dar a venit la guvernare de parcă simpla rocadă, simpla prezență, ar fi fost de ajuns pentru ca CE să nu mai declanșeze procedura de deficit bugetar excesiv…

Și poate că, peste ani, momentul preluării guvernării va fi privit la adevărata lui valoare. Căci, oare ce ar fi fost dacă anunțul de declanșare a procedurii de deficit excesiv ar fi venit chiar sub o guvernare PSD? Am fi riscat, nu doar un țățism de mahala la adresa Europei, cu marotele dragno-dăncilizate, ci poate chiar momentul unui apel populist la un „roexit”, justificat, nu-i așa?!, de impertinența Europei de a corecta guvernarea de tip pomanagist a social-democraților.

Acum însă, PSD a primit poate cea mai bună „muniție”… Iar ceea ce ar fi trebuit să-i fie un glonț de eliminare definitivă de pe scena politică (deși ar fi făcut orice să rămână acolo, inclusiv să ducă țara la limita unui „exit” european) va fi folosit ca muniție în campania sa anti-liberală. Pentru că va fi suficient să latre pe tema faptului că dacă ar fi rămas la guvernare, România nu ar fi ajuns în procedura de deficit excesiv! Și ar fi fost și crezuți la nivelul electoratului pentru că ar fi știut să se ferească de „detaliile” macroeconomice, tehnice, pe care deși nimeni nu stă să le asculte, PNL tot încearcă să le prezinte (nici măcar să le explice) prin puținii lui „comunicatori”, care, adesea, mai rău complică lucrurile, știut fiind și faptul că în opoziție nu trebuie decât să acuzi, să lansezi „petarde”, puterea, în schimb, trebuind să și demonstreze ceea ce spune!…

Ce înseamnă pentru populație această procedură de deficit bugetar excesiv (declanșat  în temeiul art. 126 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene)? Poate dincolo de veșnicul exercițiu al strângerii „curelei”, lucrul cel mai important este „deplasarea” unei mari părți a deciziilor de guvernare financiară către UE… Practic, încă o pierdere (temporară, e drept, până la ieșire din deficit) a unei părți din propria decizie în actul de management guvernamental. Pentru că de acum Comisia Europeană, și s-ar putea să fie mai dură decât FMI-ul în timpurile lui de supraveghetor coercitiv al finanțelor României, va trebuie să aprobe fiecare pas pe care vrem să-l facem. Și nu va accepta poate decât măsuri de austeritate, în care înghețarea creșterii pensiilor, la pachet cu creșterea vârstei de pensionare și interzicerea cumului salarii-pensii, să reprezinte doar răul cel mai mic…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*