Bronzuri de 3000 de ani descoperite la Miercurea Nirajului (jud. Mureș)

Muzeul Judeţean Mureş anunţa în anul 2018 faptul că un detectorist amator a reuşit să descopere, în zona oraşului Miercurea Nirajului, un depozit de bronzuri cu 18 piese, datând din secolele X-IX î.Hr., între care şi un coif în formă de clopot, al treilea de acest gen găsit pe teritoriul României, până în prezent. Expertul în Epoca Bronzului din cadrul Muzeului Judeţean Mureş, Rezi Botond, a spus că depozitul de la Miercurea Nirajului conţine două ceaune de bronz, care s-au păstrat din păcate fragmentar, unul s-a păstrat într-o condiţie mai bună, însă lipseşte fundul piesei, mai multe brăţări şi toporaşe şi un coif.

Sunt ceaune de bronz cu ataşe cruciforme şi aici avem diferite mărunţişuri tipologice (…) Mai avem 7 topoare sau celturi din bronz, acestea s-au păstrat destul de bine şi se văd clar urmele prelucrării şi turnării pieselor. Mai avem 8 piese, brăţări, care au fost turnate, dar nu au fost prelucrate, erau probabil nepurtate, fiindcă urmele turnării nu erau înlăturate. Piesa de rezistenţă a depozitului este acest coif de bronz, aşa numitul coif în formă de clopot. Coifurile apar în Epoca bronzului târziu, de la 1400-1300 î.Hr.. În Europa avem în jur de 120 de coifuri de bronz, vreo 90 de scuturi din bronz, vreo 60 de apărătoare de picioare şi vreo 30 de armuri. Piesele care se pot încadra în categoria armelor defensive sunt extrem de rare în Epoca Bronzului. Cel mai probabil foloseau diferite materiale organice care nu s-au păstrat. Coiful în formă de clopot este de asemenea foarte rar, în tot Bazinul Carpatic şi în toată Europa s-au descoperit 14 astfel de exemplare, în România mai avem două exemplare întregi, un exemplar la Muzeul din Carei, descoperit la Pişcolt, şi un alt exemplar descoperit la Şoarş în judeţul Braşov, care se află la Muzeul Brunkenthal din Sibiu. Muzeul Judeţean Mureş se aliniază într-o companie selectă”, a arătat expertul Rezi Botond, într-o conferinţă de presă. Acesta a mai spus că, date fiind descoperirile coifurilor cu predilecţie în zona Bazinului Carpatic, se presupune că centrul de producţie al acestor coifuri se poate plasa undeva în această zonă.

Au mai fost descoperite coifuri asemănătoare în Danemarca, Germania sau Italia, dar centrul de greutate şi centrul de producţie se află în Bazinul Carpatic. Coiful de la Miercurea Nirajului a fost confecţionat dintr-o singură foaie de bronz, a fost turnată, apoi a fost prelucrată la cald, până când s-a obţinut această formă de calotă, această formă de clopot. Caracteristica principală este butonul din partea superioară, care a fost turnat direct pe partea superioară a coifului. În partea inferioară se pot vedea diferite găuri de nit, cu care s-a fixat un înveliş organic, care era fixat în interiorul coifului pentru ca acesta să poată fi purtat”, a subliniat Rezi Botond. Depozitul de bronz de la Miercurea Nirajului a fost descoperit la mijlocul lunii noiembrie 2018 şi este considerat o descoperire extrem de importantă. „La prima vedere putem spune că în ceea ce priveşte Muzeul Judeţean Mureş este cea mai importantă descoperire de acest fel după depozitul de la Suseni, descoperit la sfâşitul anilor ’20. (când a fost descoperită şi o piesă unică în lume, respectiv „Fibula de la Suseni” – n.a.). Judeţul Mureş se mai remarcă printr-o astfel de descoperire, este vorba despre depozitul de la „Bandul de Câmpie”, care în perioada Bronzului Târziu este al doilea cel mai mare tezaur descoperit în Europa, după depozitul de la „Uioara de Sus”, din judeţul Alba , care are peste 5.000 de piese, depozitul de la Band are undeva între 2.400 şi 2.500 de piese de bronz, aproape toate deterioriate. Depozitul de la Miercurea Nirajului se poate data undeva între secolele X-IX î.Hr., deci este cu vreo 250 de ani mai tânăr decât cel de la Suseni”, a declarat expertul în Epoca Bronzului.

Potrivit acestuia, fenomenul îngropării bronzului apare încă în Neoliticul Mijlociu, când pe lângă piese de piatră apar şi câteva piese din metal. „Această tradiţie a îngropării pieselor se păstrează peste milenii. Chiar şi la celţi avem această tradiţie de a îngropa piese şi arme în pământ. Aceste depozite nu sunt morminte, nu sunt inventare funerare, ci sunt acele descoperiri unde avem două sau mii de piese îngropate simultan într-o groapă sau depuse într-un vas ceramic sau de metal”, a precizat Rezi Botond. Ca o ipoteză de lucru, pot spune că aceste depozite îngropate ca ofrande erau un fel de restituire către Marea mamă planetară a materialelor pe care le-am scos la un moment dat din măruntaiele planetei și de care ne-am folosit, iar acum erau redate naturii, cu mulțumirile de rigoare. Locul în care a fost descoperit tezaurul urmează să fie cercetat în amănunt de specialiştii Muzeului Judeţean Mureş, întrucât în cazul acestor descoperiri este foarte important locul şi condiţiile de descoperire. „Cele două ceaune erau puse unul în altul, într-un ceaun a fost depus coiful, cu deschiderea în sus, respectiv într-o parte a coifului erau aranjate toporaşele, iar în cealaltă parte au fost depuse aceste brăţări. Toate aceste detalii sunt foarte importante (…) Depozitul a fost descoperit la o adâncime de 50-60 de centimetri”, a mai spus expertul. Directorul Muzeului Judeţean Mureş, Soos Zoltan, a arătat că expertiza care se va face după restaurarea tuturor pieselor  va stabilit valoarea şi nivelul despăgubirilor pentru detectoristul care a făcut descoperirea. „Dacă se consideră a fi tezaur, atunci va fi stabilit conform legislaţiei 45 la sută din valoare, dacă este tezaur, şi 30 la sută dacă nu sunt încadrate ca tezaur. Cred că acest coif va fi încadrat ca tezaur”, a apreciat Soos Zoltan.

Piesele descoperite recent în depozitul de bronzuri de la Miercurea Nirajului vor fi supuse unui proces de restaurare, astfel încât să poată fi admirate cât mai curând de vizitatorii Muzeului Judeţean Mureş. Totodată ipoteza că în zona Bazinului Carpatic se afla centrul de producţie al acestor coifuri de tip clopot din bronz acum 3000 de ani, acordă șansa existenței unei manufacturi importante, a unor meșteri metalurgi – artizani ce, prin tot ceea ce puteau produce, puteau dota cu echipament o întreagă castă cavalerească, sau chiar o viitoare armată bine dotată. Să nu uităm și de existența coifurilor princiare geto-dace „cu ochi”, din aur și argint, apărute acum 2500 pe scena istoriei țării noastre. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*