Românii mei, cinstit vă zic,
Eu v-aş chema din ţări străine,
Dar noi nu am făcut nimic
Să vă primim cum se cuvine.
Ai noştri mari conducători
Au prădat ţara ani la rând,
Iar noi, cei mulţi, nepăsători,
I-am tot încurajat tăcând.
Acum pe drumuri e calvar,
Se circulă aşa greoi,
Fiindcă al ţării noastre car
În mers de rac, e tras de boi.
Ei şi-au făcut averi, conace,
Şi asta nu de azi de ieri,
Conduşi de-aceste dobitoace
Ne îndreptăm spre nicăieri.
Nu se-ntrevede nici o şansă,
Luminiţa nu-i aproape,
Iar cine intră-n a lor branşă,
Este înghiţit de ape.
Vă spun, dacă-ţi fi fost şi voi,
Diaspora, acasă, toată,
Să fiţi în sărbători cu noi,
Ţara-ar fi fost paralizată.
Românii mei, cinstit vă zic,
Eu v-aş chema cu noi să fiţi,
Dar nu se face mai nimic
De parcă n-aţi mai fi doriţi…
Lasă un răspuns