Peștera Șura Mare (jud. Hunedoara) – casă și templu pentru omul preistoric

Peștera Șura Mare este o arie protejată de interes național situată pe raza Parcului natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina. Numele său vine de la „șură”, cu sens de „construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule, unelte agricole”. Cavitățile sale largi i-a dar și cel de al doilea nume de „mare”. Se află situată pe valea pârâului Ponor, satul Ohaba-Ponor, la baza abruptului Fruntea Mare. Ohaba-Ponor este un sat din comuna Pui (jud. Hunedoara). Se află în partea de sud a județului, în Munții Șureanu.

Aici s-au descoperit vestigii ale culturii musteriene (vârfuri triunghiulare, piese foliacee bifaciale, răzuitoare etc., confecționate în special din așchii de cremene și cuarțit) aparținând omului de Neanderthal (Homo primigenius). De asemenea, au fost găsite trei falange, constituind primele urme osteologice fosile ale omului paleolitic (120.000 – 30.000 î.Hr.). Primii exploratori ai porțiunilor de la intrarea peșterii au fost T. Ionescu și F. Schadler în 1929. Ulterior, I. Gherman a străbătut aproximativ 700 metri în interior cu ajutorul unei bărci, publicând descrierea traseului în 1934. În 1950, T. Orghidan și M. Codreanu, în urma informaților date de V. Pușcariu, reiau explorările fără rezultate notabile. Harta prezentând primii 1000 metri explorați ai peșterii a fost publicată în anul 1967.

Interesul pentru Șura Mare devine tot mai accentuat, în timp stabilindu-se numeroase colaborări între cercetători ai Institutului de Speologie „Emil Racoviță” și cluburi ale speologilor amatori din străinătate. Ca urmare a acestor colaborări, s-a contatat că peștera atinge o dezvoltare de 6639 metri si o denivelare de +405 metri. După expedițiile româno-engleze din anii 1968-1969 se consideră că sifonul aflat la circa 800 metri de Sala Mendip (sală aflată pe galeria principală activă la aproximativ 3,3 km de intrare) este finalul peșterii. De aici și denumirea de „Sifonul Englezilor”. În noiembrie 1983 o echipă de la „Vertikum” Budapesta, invitată de speologi de la „Focul Viu” București și de la Grupul de Explorări Subacvatice Subterane (GESS) București la o tură de vizitare în Șura Mare atinge, după o escaladă de șapte metri, un scurt pasaj fosil: este scurtcircuitat astfel sifonul care timp de 15 ani barase calea continuării în Șura Mare. Avansând pe sectorul de galerie activă din amonte de sifon, speologi de la cluburile „Focul Viu” București și „Cristal” Oradea ajung, în decembrie 1983, la uriașa cascadă finală. Deschiderea peșterii, monumentală, de aproape 40 metri înălțime și 12 metri lățime la bază, rivalizează cu intrările din mult mai cunoscutele Cetățile Ponorului sau Peștera Huda lui Papară.

Peștera are o galeria activă, unică, de 3.143 metri lungime, care este greu de parcurs întrucât zonele uscate alternează cu lacuri, cascade și baricade de bolovani imenși care fac înaintarea un calvar. Prima sală în care se pătrunde, după parcurgerea unui traseu acvatic, are tavanul la peste 40 metri înalțime. Aici au fost făcute săpături arheologice cu rezultate notabile. De aici, galeria devine plină de imense marmite turbionare pline cu apă, cu pereții sculptați de lingurițe. La circa 2.300 metri distanță de la intrare se pătrunde în Sala Mare, zona cea mai spectaculoasă a peșterii. Pereții și tavanul sălii sunt împodobiți cu scurgeri parietale, baldachine de forme și culori diferite, iar podeaua este acoperită de gururi în cascadă, poate cele mai faimoase din țară. Dupa Sala Mare peștera continuă încă circa 800 m, după care un sifon adânc oprește înaintarea. Se recomandă doar speologilor bine antrenați, în echipe rodate. Sunt necesare costume de neopren, banane impermeabile, coardă de asigurare și surse de iluminat. Umiditate în peșteră este de sută la sută. Temperatura aerului oscilează între opt și zece grade, iar a apei între șapte și nouă grade, în acord cu temperatura de afară. Datorită golurilor mari, pe tot parcursul peșterii se simte un curent de aer. După Peștera Huda lui Papară, Șura Mare adăpostește a doua mare colonie de lilieci în România. Colonia de „Pipistrellus” se află la aproximativ 350 m de la intrare, iar la înalțimi mai mari există pe pereți și colonii de „Miniopterus schreibersi”. Au fost descoperite urme de locuire din neolitic și interesante podoabele de chihlimbar și bronz din epoca Hallstattiana (posibile depuneri ritualice); (surse: travelguideromania.com; pensiuneadacica.ro; pressalert.ro; matricea.ro; servuspress.ro; destepti.ro; amfostacolo.ro; speotimis.ro; plecatdeacasa.net).

Peștera Șura Mare (jud. Hunedoara) – casă și templu pentru omul preistoric, se deschide ospitalieră și pentru turiștii și speologii pregătiți să îi admire frumusețile. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*