Când ziua-ți pare noapte…

Când pierzi un suflet drag

Când pierzi un suflet drag… nu-ți mai rămâne
Decât să speri c-acolo Sus îi va fi bine.
Iar Dumnezeu pentru durerea care-o simți,
Doresc să-ți dea putere să nu îți ieși din minți!

Când pierzi un suflet drag… și ziua-ți pare noapte!
I-ai da din al tău suflet de-ai ști că se mai poate
Să învie precum Lazăr, să poți să-i mai vorbești,
Să simtă că te doare și că te ofilești

De-atâta suferință, de-atâtea lacrimi curse,
De-atâta deznădejde și de speranțe apuse!
Cu moartea nu poți face un pact și să câștigi!
Și în neputința asta-ți rămâne doar să plângi!

Când pierzi un suflet drag… e greu să înțelegi
De ce prin viața asta ești condamnat să treci…
Să n-ai timp să te bucuri de ceea ce iubești!
(Azi ții în brațe lumea iar mâine nu mai ești!)

Atât de scurtă viața: un suflu… ca de vânt!
Din lut fiind făcuți… ne-întoarcem în pământ!
(Rămâne un mister: de ce și cum nu știu…
La Ceruri sunt chemați mulți prea de timpuriu!)

Când pierzi un suflet drag… încet te resemnezi!
Speri că acolo… Sus… (Te străduiești să crezi!)
Îi va fi mult mai bine… că a sfârșit cu toate…
Continui să-l iubești și dincolo de moarte!

*

Ajută-ne să fim adevărați creștini

Venim la Tine Doamne să cerem îndurare
Și milă și iertare de câte ori greșim,
Însă suntem uituci (aproape fiecare)
Uităm să mai iertăm, uităm să mai iubim!

Uităm că bunătatea, de Tine, e lăsată
Și-n loc să devenim din ce în ce mai buni,
Ne amintim de dânsa în treacăt, câteodată,
( De două ori pe an: la Paști și la Crăciun)

Poate-i prea mare grija și mult prea multe lipsuri
În fiecare casă. De-aceea ne ‘nrăim!
Și fiecare suntem prea copleșiți de gânduri,
Uitând să fim mai buni, uitând să mai iubim!

De-aceea Doamne Sfinte, în zi de sărbătoare
Te rog fă o minune să devenim mai buni,
Pătrunde-ne în suflet cu milă și iertare,
Ajută-ne să fim adevărați creștini!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*