Americanii de la „Exxon” vor să plece… Dar ne țin în șah cu licența de exploatare din Marea Neagră… O licență care, la nivel geostrategic, dar și în termeni de bani „imediați”, valorează enorm, constituind o adevărată buturuga în fața încercării noastre de a ne recupera exploatarea. Și, chiar dacă suntem într-o situație hidoasă, măcar acum avem transparența realității noastre de țară cu statut de colonie. Al faptului că nu mai suntem stăpânii resurselor noastre și prin faptul că nu mai avem nici un control asupra licențelor de exploatare. Iar o țară care se roagă de investitorul care „pleacă” să asigure transferul de licență print-o hotărâre de guvern, prin actele legislative firești care guvernează un stat, nu mai are, de fapt, nici un control asupra propriilor decizii și asupra propriei legislații.
Mișcarea americanilor de la „Exxon” este simplă. Pentru că se retrag, vor să vândă licența de exploatare cât mai convenabil pentru ei. Aparent aceluia care dă mai mult; în termeni reali, aceluia care contează mai mult pentru propriile interese și jocuri (în cazul de față, fie Federația Rusă, fie Europa). Și am ajuns aici pentru că guvernele de la București nu au avut interesul, au fost corupte, vândute sau supuse unor condiționări născute din trădările acelora care ne-au condus în ultimele trei decenii, să precizeze dreptul de preemțiune a statului asupra recuperării licențelor de exploatare în cazul în care un investitor pleacă. Nu au prevăzut imposibilitatea vânzării, mezării peste capul nostru a acestor licențe, nu au stabilit că orice modificare în intențiile unui investitor, că pleacă, vinde sau își cedează licențele și activele cui vrea el, trebuie să aibă de facto și avizul autorităților române, inclusiv aprobarea în CSAT.
Iar jocul americanilor (ce mai parteneri, nu?!) este și meschin, și șantajist, și batjocoritor. Asta pentru că noi am permis acest lucru. Sigur, se va spune că interesul investitorului care pleacă este acela de a recupera cât mai mult. În cazul de față pe seama licenței de exploatare.
Dar faptul că în acest joc al companiilor care s-au arătat interesate de cota de exploatare din Marea Neagră a „Exxon” -ului, americanii negociază cu societăți din Europa și… Federația Rusă denotă, dacă mai era nevoie, mârșăvia la care se poate ajunge în mișcările geopolitice, în care factorul „angrenant” îl constituie interesul economic iar actorul „principal”, proprietarul resurselor, este lipsit de orice prestanță. Iar partea în care ar trebui să ne simțim vânduți de americani nu este aceea în care ei vor să scoată la mezat licența de exploatare peste capul nostru, și nu să o restituie Statului Român, cu drept de preempțiune la (răs)cumpărare, ci faptul că ne demonstrează, cu subiect și predicat, că noi nu contăm. Contează doar ei, Europa, printr-o companie din Polonia, aflată „în cărți”, și Federația Rusă.
Și este o situație în care te-ai aștepta ca Europa să reacționeze. Pentru că, posibilitatea ca americanii de la „Exxon” să ajute la infiltrarea rușilor în zona noastră de exploatare din Marea Neagră ar trebui să-i dea frisoane. Dacă, într-adevăr, Europa ar avea de ce să aibă frisoane la vederea rușilor în coasta de sub granița UE de la Marea Neagră… Dacă nu cumva îi convine acest lucru, pentru că ar ajuta-o să-și amelioreze condițiile de negociere pentru gazele aduse în nordul continentului.
Aparent, zarurile se află la noi… Iar totul depinde de atitudinea pe care o vom adopta… Servilă, aparent ambiționați sau hotărâți în acțiunea de a ne apăra drepturile. Dar, probabil, vom rămâne în postura actuală, de a ne milogi de americanii să nu vândă licența, „să respecte legislația” și să asigure transferul ei prin HG… Or, în ce hal al mezării și trădării naționale au fost făcute contractele de acest tip dacă un stat practic se milogește, și public!, de un investitor să respecte legislația, în loc ca autoritățile să o aplice fără discuții?! Sigur, se vor găsi și scuze pentru ca actualii guvernanți să se poarte pe mai departe cu mănuși… Că termenii contractului ne-ar fi împins în fața tribunalelor internaționale, fiind, e adevărat, numeroase situațiile în care, după astfel de contracte, am ajuns prin tribunale internaționale pentru felurite și aberante „despăgubiri”.
Dar astăzi ar putea fi, totuși, altfel! Liberalii au șansa istorică de a dovedi că putem fi din nou ceea ce am fost și, mai ales, „prin noi înșine”. Dar nu este suficientă o motivare a acțiunii prin regrete tardive și ușoare trageri de mânecă de la nivelul unui ministru la șefii unei companii.
Guvernul ar putea dezumfla balonul șantajist al „Exxon” -ului prin aducerea „dosarului” în CSAT. Și o abordare curajoasă, fie și la limita acuzațiilor de naționalizare a resurselor, de întoarcere de drept a licențelor de exploatare, în situația în care un investitor a renunțat sau nu-și mai respectă obligațiile, prin faptul că, o astfel de „naționalizare”, se impune tocmai prin nivelul de vulnerabilizare deschis de către americanii de la „Exxon” prin demararea negocierilor cu rușii de la „Lukoil”.
Avem însă curajul să ne așezăm la masa celor mari printr-o mișcare care să-i facă pe jucători să ne privească poate cu acel respect pe care un Titulescu ori un Gafencu au reușit, nu să-l impună, ci să-l genereze suis-generis, pentru că au știut să stea cu fruntea sus?… Probabil, nu… Și nu vom face nimic… Pentru că suntem mult prea mici „pe tablă”… Chiar dacă, mic ești din momentul în care începi să gândești așa, ascunzându-te după pioni…
Eu cred ca dimpotriva santem prea mari si putem pune piedica invadatorilor,deaceia acestia isi iau masuri din timp,folosind toate mijloacele noi ale tehnicii,pentru a-i micsora pe romani si a salta imaginea rozatorilor,folosind procedeul hologramei in propaganda psihotronica si psihologica lansata peste Romania.Situatia reala a Romaniei si Americii este deja cunoscuta,daca nu total,macar partial de romani:America si Romania sant doua teritorii,unul urias altul abia vizibil,peste care domina acvila cazara.Teritiriul minuscul trebue sa fie stors pana nu mai ramane nimic din el spre folosul nu al Americii,dar cu sprijinul ei,spre folosul acvilei.