Leul balcanic, în tezaurul traco-getic de la Lukovit (Bulgaria)

Leul de peşteră (Panthera Leo Spelaea), ale cărui oase fosile au fost găsite în peşterile din zona Munţilor Apuseni, respectiv în Peştera Urşilor (jud. Bihor), Peştera Cuciulat (jud. Sălaj) şi Peştera Coliboaia (jud. Bihor), a trăit prin Bihor era un fel de verişor al leului african şi era cu 30 la sută mai mare decât actualul leu african. De altfel, la Coliboaia au fost descoperite şi desene rupestre vechi de 35.000 de ani, în care un artist din preistorie a  reprodus figuri ale unor animale contemporane lui, printre care şi leii de peşteră, animal descris în cultura populară străveche a popoarelor balcanice. „Se pare că leii de peşteră au fost cândva destul de răspândiţi în Europa, din Franţa până la noi”, spune speologul dr. Cristian Lascu. Leul de peșteră eurasiatic (Panthera leo spelaea) este o subspecie dispărută de leu, originară din Eurasia și America de Nord. Acești lei au fost descoperiți datorită fosilelor (schelete) și datorită artei preistorice (picturile parietale). Această subspecie a leului era una din cele mai mari. Un mascul adult (scheletul) care a fost găsit în 1985 lângă Siegsdorf (Germania), avea o înălțime de 1.2 metri și o lungime de 2.1 metri fără coadă, aceste dimensiuni putând fi regăsite și în zilele noastre, dar la un leu foarte mare.

Acest mascul a fost întrecut în dimensiuni de alte specimene din subspecia sa. Prin urmare această felină putea să fie cu aproximativ cinci-zece la sută mai mare decât leii din zilele noastre. Aparent, subspecia a dispărut acum 10.000 de ani, în perioadă glaciațiunii Würm, deși exista indicii că această specie exista și acum 2.000 de ani în Balcani. În urma cercetărilor se pare că numai unele exemplare aveau coamă, și, ca mărime, erau de opt până la zece la sută mai mari decât un leu din ziua de astăzi, și mai mici decât celelalte subspecii de lei dispărute. Unii cercetători spun că leii adulți din Eurasia erau cu până la 33 la sută mai mari decât orice leu din zilele noastre, probabil mai masivi chiar decât tigrul siberian. În schimb erau mai mici decât stramoșul lor, teribilul „Panthera leo fossilis”, de ale cărui dimensiuni nu se apropia decât așa numitul leu american (Panthera leo atrox). Leii de peșteră au fost răspândiți în unele părți din Europa (Marea Britanie, Germania, Spania, România, ș.a), Asia, America de nord-vest, istmul Bering, teritoriul Yukon, Siberia și Turkistan.

Numele lor provine de la faptul că majoritatea scheletelor lor au fost găsite în peșteri. Este posibil ca ei să fi preferat pădurile de conifere și pășunile, unde trăiau ierbivore mari și mijlocii, dar și zonele cu climat subpolar. Scheletele leilor descoperite în peșteri confirmă folosirea acestui tip de adăpost în iernile grele, sau folosirea acsetui areal pe post de cimitir. Mai există o ipoteză și anume aceea a atacului leilor asupra urșilor aflați în starea de somnolență (hibernare), dar fiind uciși de către aceștia.

Toți acești lei fosili au dispărut în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, extincția lor fiind strâns legată de extincțiile în masă ale întregii Megafaune din emisfera nordică. Dispariția misterioasă și extrem de controversată a erbivorelor mari din cadrul Megafaunei, declanșată la sfârșitul Cuaternarului, a avut fără îndoială un impact devastator asupra carnivorelor vremii, care s-au văzut brusc lipsite de prăzile lor specifice. Cum nu s-au putut readapta la noile condiții climaterice apărute brusc, leii strămoșilor noștri au dispărut la rândul lor, lăsând loc liber de evoluție speciei umane, specie care astfel s-a văzut scăpată de cel mai periculos prădător care i-a periclitat existența în perioada glaciațiunilor.

Imaginea leului balcanic ne apare în tezaurul traco – getic de la Lukovit (Bulgaria), pe o podoabă (aplică) de la sud de Dunăre, din secolul V î..Hr., ce reprezintă un leu de peşteră care sfârtecă o căprioară. Deasemenea în tezaurul geto – dacic de aur descoperit la Băiceni – Cucuteni (jud. Iași) există o aplica dreptunghiulară, pe care sunt reprezentate două animale fantastice care se luptă (Pegaso-Leone și Lupul), impresionează prin îmbinarea tehnicii „au repousseé” cu cancelura şi incizia fină. Are lungimea de 13, 60 cm, şi înălţimea de zece centimetri. Tezaurul mai conține un coif „cu ochi”, două brățări serpentiforme, trei aplice circulare și patru triunghiulare, dar și alte obiecte mai puţin importante. Pegaso-Leone este un leu cu coamă și cu aripi, simbol al unei forțe superioare (cosmice). (Peștele cel mare înghite pe cel mic). Tezaurul de la Sânnicolau Mare, cel ce este compus din 23 de obiecte din aur, în greutate totală de peste 10 kilograme, provenind din perioada medievală timpurie și descoperit în România, este considerat unul dintre cele mai importante tezaure de la începutul evului mediu european. După descoperire și după recuperarea sa de către autoritățile vremii, a fost inclus în colecția Curții Imperiale austriece. În prezent se află la Kunsthistorisches Museum din Viena. Cele 23 de piese ale tezaurului, în greutate de 9.925 grame, eterogene ca formă și execuție stilistică, sunt confecționate din aur cu o finețe variind între 12 și 22. Pe unul din vasele de aur apare un prinț călare pe un Pegaso-leone cu cap uman regal, fiind în luptă cu o altă felină, de mai mici dimensiuni. Se poate căuta o sursă comună a simbolismului reprezentat pe acest vas și pe aplica de aur din Tezaurul descoperit la Băiceni – Cucuteni (jud. Iași) – (Peștele cel mare înghite pe cel mic). Continuăm cu tezaurul „Cloșca cu puii de aur” (sec. V; cel ce a fost declarat timp de 75 de ani cel mai mare tezaur din lume) descoperit la Pietroasele (jud. Buzău). Acesta are pe lângă celebrele fibule mari tip „pasăre”, colane, brățări, vase, și două coșuri „traforate” din aur. Este vorba despre un vas octogonal din aur, cu pereţii alcătuiţi din 2 rânduri de câte 8 panouri ajurate suprapuse, unul în plan oblic, celălalt vertical. Toartele sunt sub formă de pantere, una reconstituită cu metal comun, cealaltă cu spatele ornamentat cu almandine cabochon, sprijinite cu picioarele posterioare de panourile oblice şi cu cele anterioare de marginea unor plăci orizontale decupate în formă de coadă de pasăre şi decorate cloisonnee. Cea de a doua piesă este un vas dodecagonal cu pereţii alcătuiţi din două rânduri de câte 12 panouri ajurate, suprapuse în planuri diferite: unul, oblic, celălalt vertical. Toartele sunt din nou în formă de pantere din metal comun argintat, cu spatele ornamentat cu turcoaze şi almandine cabochon, sprijinite cu picioarele posterioare de panourile oblice şi cu cele anterioare de marginea unor plăci orizontale decupate în formă de coadă de pasăre şi decorate cloisonnee. Mânerele coșurilor pot fi pantere sau lei de peșteră fără coamă.

Pe lângă aceste forme feline „trase” în aur sau metal argintat, mai avem celebra Matriță de bronz dacică descoperită de curând în Cetatea Sarmisegetusa Regia (Munții Orăștiei), cu imaginea leului în plan central (de data aceasta cu coamă bogată). Apoi, în istoria criptologiei este menționată și decriptarea criptogramei aflată pe un văl de mătase, existent în mânăstirea Catholicon, de la Muntele Athos. Citirea textului aflat pe cele patru arcuri de cerc, situate în cele patru colţuri ale vălului, conduce la următoarele texte: a) IGUPTIA (IGIPTIA) IEGLISIA 1111; b) IGUPTIA I ULTIA…1111 (cu forma ULTIA=OLT). Cei patru lei ce apar cu sabia în mână, sunt leii heraldici ai Olteniei.

Leii din peșteri au trăit în mijlocul și la sfârșitul pleistocenului, prima epocă a cuaternarului, pe continentul eurasiatic, de la Marea Britanie de est până în Rusia. De asemenea, rătăceau în Alaska și nord-vestul Canadei. Până în prezent, studiile oamenilor de știință se bazau pe cranii, dinți și oase. Studiul atent al rămășițelor ar putea explica de ce leii preistorici de peștera au dispărut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*