De ce-l plângeți?!… Că nu Institutul a făcut Revoluția!

Păi’, nu suntem ipocriți?!… În cazul Poliției Române, ca Instituție, eram în stare să ieșim în stradă să cerem mazilirea ei! Să o lichidăm de-a dreptul, e drept, din cauza unor sincope și a unor tragedii de neiertat… Dar, în situația desființării Institutului Revoluției, începem să ne lamentăm că am aruncat copilul dimpreună cu apa și chiar copaia?!… Dar ce treabă are una cu alta? Ce legătură este între Revoluție, ca mișcare, și acel institut arhivă a minciunii și fief sinecură pentru feluriți profitori și impostori?

A fost cumva născută Revoluția noastră de acel institut? A fost cumva, pusă la punct, cercetată, pregătită metodologic, susținută de acest institut? Suntem chiar atât de nepăsători încât îi lăsăm pe parveniții celor treizeci de ani să pună institutul înaintea Revoluției?! Că mai avem un pic și spunem că institutele sunt mai importante chiar decât revoluțiile care le-au generat!

Este foarte bine că acest institut a fost desființat! Păcat că abia acum… Dar nu este de ajuns! Pentru că răul istoric pe care l-a lăsat moștenire prin tipăriturile sale, prin „caietele” și tezele menite a servi istoriei voite de grupul iliescian, va rămâne în biblioteci. Acolo, în niște sertare pe care nu le deschide nimeni azi, poate nici mâine, dar care, peste decenii, vor fi scoase din „rătăcire” și vor deveni repere. Și așa, împlinirea institutului va rămâne, fie el și desființat azi, acolo unde au voit bestiile minciunii.

De aceea, trebuie să mai facem un pas! Acela al cercetării de către un for academic a tuturor „tezelor” emise de acest institut pe post de adevăruri irefutabil iliescienizate (!). Trebuie dat de o parte mâlul de minciună, de dezinformare, de distorsiuni, și lăsate Istoriei doar faptele, redarea evenimentelor, nu interpretarea din condei.

Iar ăștia de se plâng că li s-a luat institutul (!), ăștia de mai au un pic și or să ne spună că le-am furat noi institutul, ba, însăși revoluția, ar trebui puși în banca lor! Pentru că ajung trei decenii de obrăznicie, de nesimțire, de tupeu și minciuni. Și dacă vor un „institut”, nu au decât să-și facă unul acasă! Unul din ăla pe formulă de ong! Să dea cu capul de propriile zidiri legislative, să vedem cum o să-și mai finanțeze ei „cercetarea”! Că în clipa în care nu o să mai aibă de unde să umfle cu bani de la buget sinecura pentru aplaudaci, lingușitori și profitori, atunci nici nu o să mai lucreze nimeni pentru ei! Și nici nu o să mai aibă cine să le ambaleze minciunile în cărți și reviste.

Cât despre voi, adevărații revoluționari, de ce vă temeți pentru „pierderea” gemută de ciracii iliescieni? Nu v-a fost frică de gloanțele din Decembrie, doar nu o să tremurați astăzi în fața tiradelor lor înveninate! Pentru că, desființarea acelui institut, nu înseamnă că Revoluția a fost ștearsă din istoria noastră! Și nici faptul că meritele voastre, ale adevăraților revoluționari, vor fi date uitării, înlăturate din panteonul unei națiuni. Pentru că drepturile voastre nu au fost certificate și plătite de acest fals institut. Au fost „certificați” acolo poate altfel de revoluționari. Ăia de care trebuie să ne ocupăm acum, pentru a separa mizeria de apele curate, pentru a ne curăța izvoarele de libertate ale lui Decembrie ’89.

Și da, dacă va fi înființat un adevărat Institut Memorialistic al Revoluției Române, și cu asta va trebui să se ocupe! Să separe scârbavnica neghină umană de la gurile izvoarelor libertăților noastre! Căci, poate atunci, soarta ne va privi din nou încrezătoare și ne va repune pe drumul de pe care criminalii, escrocii, mizerabilii, profitorii ne-au dat la o parte.

2 Responses to De ce-l plângeți?!… Că nu Institutul a făcut Revoluția!

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *