Fosile de Ihtiosauri din Triasic au fost descoperite în rezervaţia geologică Agighiol (jud. Tulcea)

Undeva prin Dobrogea, în județul Tulcea, se află Agighiol, sat care aparține administrativ de comuna Valea Nucarilor. Se află la poalele Dealurilor Tulcei, pe malul lacului omonim. Pe teritoriul său a fost descoperit un tumul getic ce adăpostea un mormânt princiar, datat de arheologi în perioada sec. IV – II î.Hr., cu un bogat și prețios tezaur funerar. Satul este amplasat în nordul Lacului Razim. A fost înființat în secolul al 18-lea de turci, care i-au dat această denumire (hagi = sfânt; ghiol = lac). Unele păreri susțin că denumirea satului provine de la „lac amar” (agi = amar). Localitatea Agighiol este cunoscută în lumea întreagă ca un important punct fosilifer triasic. Punctul fosilifer de la Agighiol, situat în Dealul Pietrosu, se desfășoară pe o suprafață de trei hectare. SCI Dealurile Agighiolului includ aria naturală protejată de interes naţional „Rezervaţia Geologică Agighiol – Nucarilor”, sat Agighiol, cod 2771, care face parte din categoria III IUCN, RO 03 „Monument natural: arie protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale, specifice”.

Rezervaţia a fost desemnată prin Legea 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate. La instituirea regimului de arie naturală protejată a sitului „Natura 2000 ROSCI 0060 Dealurile Agighiolului”, prin OMMDD nr. 1964 din 13.12.2007, rezervația geologică a fost inclusă în sit. Rezervaţia geologică Agighiol, cu o suprafaţă de 9,7 ha, se află în partea de est a Dealului Pietrosul. Este o rezervaţie paleontologică, un punct fosilifer renumit prin bogăţia faunei fosile de vârstă Triasic medie, în special „ammonoidee” de diferite genuri şi specii. În 1913, renumitul paleontolog care a fost profesorul Ion Simionescu a identificat trei vertebre dorsale de ichtiosaurieni, reptile marine triasice contemporane cu dinozaurii. La vremea respectiva, era al treilea punct cu resturi de reptile din Triasicul în facies alpin al Europei, celelalte fiind Grossreifling (Germania) și Bessano (Italia). Vertebrele au fost atribuite genului Shastasaurus Merriam. Litostratigrafia Dealului Pietros este caracterizată printr-o succesiune de calcare de culoare cenușie, roșie și neagră, biomicritice și biomicritice microbiale nodulare, în facies de „Schreyeralm” și în facies de „Hallstatt”, bogat fosilifere în faune cu „amonoidee”, aparținând „Formațiunii de Agighiol” (Atudorei et al., 1997). Pe baza studiilor micropaleontologice (in special pe baza conodontelor), vârsta depozitelor din Dealul Pietros a fost atribuită intervalului Anisian – Norian inferior (Patrulius et al., 1974). Pe baza zonelor de ammonoidee, vârsta succesiunii din Dealul Pietros este considerată Anisian – Carnian mediu (Atudorei et al., 1997).

Succesiunea din Dealul Pietros are la bază dolomite de culoare deschisă, care trec în sus la calcare masive, stratificate, de tip Hallstatt. Faciesul de  Hallstatt ocupa întregul interval de timp dintre Spathianul superior și Carnianul inferior. Studiile microfaciale au arătat prezenţa mai multor tipuri de biomicrite nodulare, biomicrite microbiale-spongolitice, frecvent bioturbate, sau cu structuri de tip Stromatactis ori goluri geopetale, interstratificate cu  wackestone biomicritice sau tempestite lumaselice cu brachiopode, crinoide, microbivalve, etc. Microfaciesul calcaros prezinta tranziții gradate de la wackestones (în intervalul Spathian superior – Ladinian inferior) la packstones (în succesiunea de vârstă Ladinian superior – Carnian mediu). Rocile prezintă dovezi ale sedimentării condensate, în special la nivelul Anisianului: laminații spectaculoase, suprafețe indurate, dykeuri neptuniene (umplute cu sedimente sau calcit epigenetic). În succesiunea de tip Halstatt, se remarcă frecvent structurile pătate (mottling). Conform autorilor citați, mediul depozițional al acestor formațiuni se situa în zona de apă adâncă a unei platforme carbonatice de tip rampă.

Punctul fosilifer este foarte bogat în macrofaună, dar şi în microfaună. În lucrarea sa „Fauna amoniților triasici de la Hagighiol”, publicată în anul 1912, Ion Simionescu a descris 89 de specii de amoniți, dintr-un total de 680 specimene colectate. Colecția renumitului paleontolog se găsește în prezent în cea mai mare parte din cadrul laboratorului de Paleontologie al Facultății de Geologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Macrofauna cuprinde în special asociații de amonoidee, urmate de pelecipode, brahiopode și crinoide. Pe baza faunei de amonoidee, Profesorul Eugen Grădinaru de la Facultatea de Geologie și Geofizică a Universității din București a identificat șapte nivele fosilifere în dealul Pietros. Aceste nivele fosilifere ocupă flancul estic și vestic al Dealului Pietros, acoperind, din punct de vedere biocronologic, intervalul cuprins între Anisian mediu – Carnian inferior.

Microfauna este reprezentată de conodonte și foraminifere, îndeosebi în intervalul Ladinian superior – Carnian mediu. Datorită bogăției faunistice, precum și biostratigrafiei bine cunoscute, Triasicul de la Agighiol în general și punctul fosilifer din Dealul Pietros, în special, reprezintă un punct de referință pentru stratigrafia Triasicului din orogenul nord dobrogean. Așa cum a arătat Ion Simionescu încă din 1912, prezența exemplarelor adulte, alături de cele juvenile, contribuie la cunoașterea completă a unor genuri dezvoltate în Triasicul în facies alpin.

Bogăția în fosile a permis descoperirea de noi genuri și specii în dealurile Agighiolului: Romanites simionescui Kittl, Joannites stefanescui Kittl, Ptychites stefanescuiSim., Japonites dobrogiacusSim., Trachyceras dobrogiacum Sim., Lobites euxinus Kittl, Arcestes (Anisarcestes) mrazeci Sim., Hypocladiscites pascui Kittl. Exemplarele holotip sunt păstrate la Muzeul Național de Geologie din București, aparținând Institutului Geologic al României. Din punct de vedere științific, faunele de amonoidee prezente aici sunt extrem de valoroase pentru corelarea stratigrafică a Triasicului Tethyan cu cel Nord American și Asiatic. În plus, in dealul Deşli Caira, de la nord-est de Dealul Pietros, se află limita Olenekian-Anisian, unul din candidații pentru a fi GSSP internațional al acestei limite. Amoniții de la Agighiol, descriși în monografiile clasice ale lui Kittl (1908) și Simionescu (1913), sunt renumiți în literatura de specialitate relevantă pentru Triasicul mediteranean. Câteva intervale cronostratigrafice (Spathian – Anisian mediu, Carnian mediu și superior) sunt bine documentate de faune de ammonoidee bogate si diversificate, datorate studiilor paleontologice detaliate care au început odată cu sinteza din 1974 coordonată de Dan Patrulius. Importanța acestor faune este dublă: ele prezintă importanță crono- și biostratigrafică pentru îmbunătățirea scării stratigrafice standard a ammonoideelor Triasicului tethysian, având în vedere că în zona mediteraneană, intervalul stratigrafic dintre Anisianul inferior și partea inferioară a Triasicului mediu (Aegean –Bithynian) este în general slab documentată pe baza ammonoideelor; faunele sunt importante și pentru corelarea paleogeografică ale succesiunilor triasice din zona Tethysului cu faciesurile Triasicului din Asia și America de Nord. Încă din 1910, Ion Simionescu a sugerat că fauna de amoniți din dealul Deşli Caira prezintă afinități cu Triasicul oriental (Indic și Circum-Pacific), pe baza faunelor cu Monophyllites și Japonites, genuri identificate și în Balcani. Asociațiile de ammonoidee ale Anisianului inferior și mediu din dealurile Agighiolului prezintă elemente comune cu faunele de ammonoidee contemporane din Nevada, în timp ce în faunele de echivalențe cronostratigrafice ale zonei mediteraneene ammonoideele sunt slab reprezentate.

În plus, descoperirea în asociațiile de ammonoidee Anisian inferioare și medii ale zonei Tulcea a unor genuri de amoniți cunoscute doar în domeniul boreal (Atudorei et al., 1997) este extrem de importantă pentru potențialul de a îmbunătăți corelarea subdiviziunilor cronostratigrafice ale Anisianului din Artica cu cele din domeniul Tethysului. Bogăția faunelor de ammonoidee de la Agighiol din intervalul Ladinian superior (Longobardian) –  Carnian inferior (Julian) permite efectuarea unor studii de detaliu asupra limitei Ladinian/Carnian. Mai mult, dealul Deşli Caira, situat în SCI Dealurile Agighiolului la nord-est de Dealul Pietros, reprezintă unul dintre candidații stratotipului internațional (GSSP) al limitei Olenekian-Anisian (Atudorei et al., 1997; Ogg, 2004). Prezența vertebrelor de ichtiosaurieni crește considerabil importanța Dealurilor Agighiolului, acesta fiind singurul loc în România unde au fost găsite până în prezent resturi de ichtiosaurieni.

Situl paleontologic din Dealul Pietros produce o impresie profundă atât asupra specialiștilor, cât și a celor care au ocazia să-l viziteze, datorită densității de fosile împrăștiate pe suprafețele de rocă. Calcarele cenușii sau roșcate, „pictate” cu numeroase cefalopode triasice, dezvăluie privitorului o pagină vie a istoriei geologice a zonei Agighiol, așa cum era în urmă cu 240 de milioane de ani, la începutul erei mezozoice. În Dealul Pietros se pot vedea calcare triasice, descrise de prof. Eugen Grădinaru de la Universitatea din Bucureşti ca „Formaţiunea de Agighiol”. Situl este foarte bogat în asociații de ammonoidee, în care se recunosc uneori și pelecipode, brachiopode și crinoide. Faunele de ammonoidee se concentrează la anumite nivele în succesiunea de vârstă Anisian mediu, dar sunt uniform distribuite în succesiunea Anisian superior-Carnian mediu. Pe lângă valoarea științifică, situl are o valoare estetică deosebită, datorită suprafețelor de strat erodate pe care se văd ammonoideele secționate. Din păcate, unii turiști sau pseudo-geologi, cred că dacă ciocănesc mult pot scoate fosilele pentru colecțiile personale, dar nu reușesc decât să strice estetica locului, fiindcă tot ce pot obține sunt fragmente de fosile, fără valoare (wikipedia.org; cjtulcea.ro; info-delta.ro; cazarepelitoral.ro; dealurileagighiolului.ro, bzi.ro; trecator.ro; obiectivtulcea. ro; peisaje-arheologice.ro)

Filă cu filă s-au așternut sedimentele de multe sute de milioane de ani în Dealurile Agighiolului, prinzând între ele elemente ale biotopului marin. Noi acum putem doar să „citim” în paginile de piatră despre această lume care a fost odată, ca niciodată… (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*