La un kilometru Nord Est de satul Beștepe (jud. Tulcea), în zona „Piatra lui Boboc”, se găsesc ruinele unei dave getice. Fortificația situată la o distanţă de trei kilometri nord/est de localitatea Beştepe („Cinci munţi” în limba turcă) era numită în antichitate, dar şi în epoca medievală, Salsovia. Acest nume l-a avut atât cetatea, cât şi localitatea din imediata apropiere, până la anul 1420, când turcii îi schimbă numele în Beştepe. Cetatea getică de secol VII î.Hr. iese în evidenţă prin ingeniozitatea soluţiilor tehnice găsite de constructorii geţi, care au îmbinat perfect avantajele naturale cu cele artificiale create de ei.
Cele două valuri de pământ din jurul cetăţii cu o suprafaţă de 25 ha, cât şi construcţiile interioare au un aspect de metropolă, unde în sec. IV atinge apogeul unui puternic centru politic, militar, comercial al civilizaţiei getice. Cetatea trece prin toate epocile, dar rezistă până la venirea turcilor. Un document medieval aflat la Constantinopole spune că cetatea Salsovia alimenta ritmic, cu produse cerealiere, zona Galata Sarai din Turcia. Cercetările arheologice făcute în anii 1960 – 1964 de arh. Simion Gavrilă au scos la lumină foarte multă ceramică getică și foarte puţină ceramică romană sau grecească, chiar dacă aici a staţionat „Militis Quinti Constantiani”.
În sudul cetăţii s-a descoperit o biserică creştină de secol VI d.Hr., apărată la rându-i, de un alt val de pământ. Ceramica, cărămizile, ţiglele, olanele sunt în marea lor majoritate de sorginte getică. În urma săpăturilor din anii 1960 – 1964 s-a găsit o diplomă militară şi o inscripţie închinată lui „Deus Santacus” din timpul lui Lucinius (322) d.Hr.. Tot la Salsovia a funcţionat secole de-a rândul o reşedinţă episcopală creştină, începând cu anul 532 d.Hr.. Cercetările arheologice nu sunt finalizate, ele fiind întrerupte, din anul 1964, sau mai bine zis sunt abandonate, cauza principală fiind slaba prezentare prin artefacte a epocilor mult căutate, adică romană, grecească, romano-bizantină şi bizantină.
Cetatea Salsovia a avut o importanţă majoră atât din punct de vedere al schimburilor comerciale pe braţul Sf. Gheorghe (Stroma), cât şi din punct de vedere militar. Vestigiile fortificatiei romane Salsovia sunt amplasate pe un promontoriu la baza căruia se afla brațul Sf. Gheorghe. Cetatea a funcționat drept castru militar încă din prima jumatate a sec. III, (menționată în „Itinerariul Antonini” și „Tabula Peutingeriana”), ulterior, ca anexa la Legiunile militare romane. La sud de cetate, pe un platou întins, în epoca romană se afla o așezare civilă apărată din trei părți de văi naturale, cu maluri abrupte. Castrul a fost, foarte probabil, distrus în vremea lui Valens. Locuirea este reluată în epoca feudal-timpurie (după probabila distrugere a castului în vremea lui Valens), în apropierea cetății dezvoltandu-se o așezare rurală, mărturie pentru existența acesteia fiind monedele datate în sec. XI. Zidurile cetății antice, groase de doi metri, au fost afectate până în zilele de astăzi atât de factorii naturali de eroziune, cât și de efectele celui de-al doilea război mondial și de extragerea pietrei de către localnici. Ca urmare a unor prospecțiuni arheologice desfășurate în anul 2004, în partea de Nord a sitului, în interiorul cetății, a apărut fundația unui zid de piatră cu lățimea de 0,8 m. În absența unor cercetări arheologice sistematice, informațiile despre istoria cetății sunt insuficiente (surse: povestilemariinegre.ro; wikipedia.org, ziuaconstanta.ro, academia.edu; digi24.ro; klumea.info).
Existența unei noi fortificații getice în zona dobrogeană confirmă prezența acestei populații pe întreg teritoriul României și nu numai, ceea ce dovedește perenitatea elementului autohton în pofida numeroaselor perioade tulburi din istorie.
Lasă un răspuns