Vă propun un test ușor, la îndemâna fiecăruia… Luați un creion și o bucată de hârtie. Trasați trei linii pe foaie, realizând astfel patru coloane. Deasupra coloanelor, scrieți câte un nume, astfel: Sf. Nicolae, Darius, Cezar, Atila. Încercați să scrieți acum, fără a vă documenta mai întâi din cărți ori de pe internet, cine a fost Sf. Ierarh Nicolae sau cei trei mari conducători politici din antichitate. Doar memoria Dvs. să fie pusă la contribuție, doar cultura Dvs. generală să fie solicitată.
Nu știu ce scrieți fiecare, dar cred că cel mai mult veți scrie despre Sfântul Nicolae, despre viața și faptele sale. Chiar și copiii din clasele primare, ba chiar și preșcolarii vor putea spune câte ceva despre sfânt. Ba că era bun, darnic, înțelept. Unii știți că ajuta pe cei aflați în sărăcie, în nevoi și suferință; că ajuta pe cei aflați în pragul disperării ca să nu săvârșească păcate grele și să-și păstreze sufletul curat; că ajuta la aflarea adevărului și a dreptăți, scăpând de la pedepse nemeritate pe cei nevinovați; că ajuta pe cei aflați în pericol de moarte; că a apărat cu înverșunare credința adevărată, trăgând o palmă ereticului Arie de i-au țiuit urechile, în plin sinod ecumenic; că aduce daruri copiilor în noaptea de șase decembrie, asemenea cu Moș Crăciun; că aduce câte o nuielușă pentru cei care nu sunt cuminți și nu-și ascultă părinții și bunicii. Fiecare mai puteți adăuga câte ceva și astfel coloana Sfântului Nicolae se umple repede, ba chiar simțiți nevoia să luați o nouă hârtie ca să aveți loc să scrieți tot ce știți. În fond, toate faptele Sfântului Nicolae de care ne amintim noi nu sunt decât fapte bune puse în slujba aproapelui sau a lui Dumnezeu. Unele dintre ele le-am putea face și noi. Zâmbiți Dumneavoastră, dar cred că oricine poate să dea un ajutor cuiva, fie în bani, fie în haine, fie în mâncare, fie sub formă de rugăciune, mângâiere, fiecare poate să-și păstreze cu sfințenie credința ortodoxă moștenită din moși-strămoși și s-o transmită mai departe. E greu? Nu!
Acum să vedem ce facem cu ceilalți trei. Câte știți despre împăratul Darius al perșilor, care avea cea mai mare armată din lume(aprox. 600.000 soldați) și a cucerit o bună parte din lumea cunoscută la vremea lui, ajungând chiar până în părțile noastre; ce știți despre Cezar, marele împărat roman, care a reușit să cucerească cea mai mare parte din Europa, nordul Africii, Orientul Apropiat, transformând Marea Mediterană într-un lac din mijlocul Imperiului Roman; ce știți despre Atila, marele și sângerosul conducător al hunilor, care a reușit treacă prin foc și sabie sute de mii de kilometri și de oameni întâlniți în cale din pustiurile Asiei până în inima Europei? Cei trei împărați ,,pe care lumea nu putea să-i mai încapă”, cum ar fi spus poetul nostru Mihai Eminescu, au fost oamenii cei mai puternici ai vremii lor, cei mai bogați, cei mai măriți de către supuși. În urma lor au rămas mii și mii de morți, fluvii de sânge și de lacrimi, foc și pustiu. Ei înșiși au murit asasinați de supușii lor, care voiau să le ia locul. Din mulțimea faptelor lor, puține s-au păstrat prin viu grai până în vremea noastră. Nici nu se pot compara cu Sfântul Nicolae în această privință. De fapt, care era esența faptelor și luptei acestor împărați? Se poate reduce la foamea neostoită de avere, putere, plăcere și mărire. Pentru asta s-au urcat pe munți de cadavre!
Iată că au trecut aproape două milenii de la unii sau mai bine de două milenii de la alții, lucrurile s-au cernut, s-au așezat și acum putem să judecăm lucrurile fără patimă, cu bună cumpănire. Un bătrân ierarh, care se lupta el însuși cu sărăcia personală și cu sărăcia unei mici eparhii pe care o conducea, care n-a scris o carte sau un articol, care venea pe fondul unei lungi perioade de prigoană cumplită a creștinismului, reușește să supraviețuiască în memoria pământenilor, creștinilor din toate colțurile lumii, aproape două mii de ani și va rămâne până la sfârșitul veacurilor. Lui îi sunt închinate biserici și mânăstiri, lui îi sunt dedicate slujbe, rugăciuni și cântări, numele lui îl poartă milioane de bărbați și femei din toată lumea, chipul lui este pe nenumărate icoane, în fața cărora își pleacă mulți genunchii și se roagă cu nădejde. Pe ceilalți trei împărați de care am vorbit îi amintim doar când vrem să arătăm până unde a putut să decadă firea omenească, când vrem să amintim pe cei mai mari criminali ai lumii, punându-i, spre exemplu, alături de Hitler, de Stalin și de alții ca ei! Trist, foarte trist!
Acesta a fost filtrul prin care lumea a trecut memoria celor patru personaje de care am făcut vorbire. Dar există și un alt filtru prin care acestea au trecut: filtrul dumnezeiesc. Dacă lumea i-a judecat cum a putut ea, Dumnezeu i-a judecat în deplină cunoștință de cauză și după a lui dreptate. Cu siguranță că Sfântul Nicolae este prietenul lui Dumnezeu, locatar al raiului, alături de îngeri, de sfinți, alături de Iisus; cu siguranță că acei monștri ai istoriei sunt talpa iadului, osândiții pe vecie, condamnați fără drept de recurs, fără speranță. Și dacă te gândești câte jertfe și câte crime au făcut ca să obțină câteva zile de mulțumire, de mărire, de putere, câteva care de aur….! Toate s-au dus ca fumul, dar fapta bună, credința, nădejdea, rugăciunea au rămas ca muntele în furtună și vremea nu le-a putut nimici. Ele au asigurat nemurirea aici, pe pământ și nemurirea în ceruri pentru cel ce le-a purtat, pentru cel ce le-a practicat.
Cine are urechi de auzit să audă și cine este interesat câtuși de puțin de sufletul său să-și aleagă modelul de viață, având în vedere cele de mai sus.
Lasă un răspuns