Să fim onești! Aici nu este vorba despre valorile morale… Nu astăzi, nu acum… Sau nu „în primul rând”… Aici este vorba strict despre niște calcule de costuri, de buget european, de cheltuieli pe care UE nu vrea să și le mai asume… Despre valori morale a fost vorba, „la început”, când s-a pus pe tapet problema deținuților din România… Și când, practic, guvernul pesedist a ales între a construi penitenciare, și a îmbunătăți condițiile din pușcării, ori a evita asumarea unor responsabilități în gestiunea banilor europeni, prin adoptarea recursului compensatoriu… De ce a ales a doua variantă când putea construi pușcării pe banii Europei? Pentru că nu putea băga mâna în acele fonduri… Nu putea să deturneze banii prin mutarea lor dintr-un capitol bugetar în altul. De la cel european la cel național, de furăciuni pesedist-guvernamentale („guvernamentale”, și nu doar pesediste, pentru că, nu trebuie să uităm, social-democrații nu au fost singuri în această tărășenie)…
Or, astăzi, în condițiile abrogării, pe repede înainte, a recursului compensatoriu de către guvernul liberal, este firesc ca Europa să scrâșnească din dinți… Și să nu mai mestece argumentele ongiste despre morala binelui de penitenciar… Totuși, criticile și avertismentele UE nu sunt legate de faptul că Executivul de la București și-a asumat această „eliberare” a societății de cancerul recursului compensatoriu!… Pentru că nu este problema Europei… Temerile ei sunt legate de faptul că această măsură s-a luat „din scurt”, fără ca România să-și asume în fața Uniunii faptul că nu va sta cu mâna întinsă și nici nu va veni cu felurite condiționări ulterioare (la care ne pricepem, ce-i drept), să ceară bani pentru îmbunătățirea condițiilor din pușcăriile de la noi…
Și are și Europa dreptate… Sigur, diferența față de „dreptățile” servite nouă, ar fi aceea că aceasta nu se „împarte” după interesul politicienilor, ci al contribuabililor europeni… Pentru că, prin anularea recursului compensatoriu, fără asumarea de către cabinetul de la București a unor decizii clare de a nu cerea bani de la bugetele UE pentru îmbunătățirea condițiilor din pușcării, Europa se poate simți trasă pe sfoară.
E drept, cu toții am fost duși de nas… Noi, cetățenii, pentru că recursul era o „bombă”, pe termen scurt, dovadă infracțiunile „imediate” ale acelora care au beneficiat de măsură, UE, pe termen mediu, pentru că, practic ar putea fi pusă în situația de a scoate de la „pușculiță” banii pe care i-a siguranțat pe seama închiderii ochilor la gravele probleme pe care le aducea recursul compensatoriu din România.
Și nu, nu amenințarea cu posibile sancțiuni constituie nodul gordian pe care trebuie să-l „taie” guvernul de la București. Ci asumarea unui angajament, fie și în spatele ușilor închise, că nu vor fi cerute fonduri suplimentare. Și nu vom apela la „atuurile” noastre… De exemplu, ridicarea unor probleme juridice (și morale, dar astea contează mai puțin în jocurile politicianiste de la Bruxelles, sunt mai degrabă frânturi de discursuri, de calmare, de aruncare a prafului în ochi, prin media și feluritele asociații de apărare a drepturilor omului) legate de acceptarea recursului compensatoriu așa cum a fost el gândit și aplicat de vechiul guvern.
La mijloc, ca întotdeauna, noi… Cei ce vom plăti, într-un fel sau altul, factura mizeriilor făcute de guvernul pesedist… Evident, am jura cu mâna pe inimă, ca oameni, ca simplii cetățeni, că am da bani din propriul buzunar, doar să dispară recursul compensatoriu. Chiar dacă, realizăm că înlăturarea lui nu-i va băga pe criminalii eliberați înapoi, eventual în celule renovate și cu perdeluțe la ferestre!… Dar am evita alte supurări infracționale generate de efectele recursului, practic, în cascadă…
Și da, am da bani pentru asta!… Iar asta o știe și Europa, o știe și executivul liberal. De aici și pozițiile cât se poate de „coroborate” ale celor două instituții. Pe de o parte, „șantajul” european, care în traducere liberă, și justificată, înseamnă „Plătiți voi pentru prostia guvernului trecut!”, pe de altă parte, actualul executiv, care, afirmând public, legat de eventualele sancțiuni Cedo, „că în acest moment viața și siguranța cetățenilor români (…) sunt mai presus de orice alte considerente”. Adică, de plătit vom plăti, nu neapărat la nivel de sancțiuni, dar prin asigurarea de bani pentru noi penitenciare de la propriul buget.
Ideal ar fi însă ca actualul executiv să nu se oprească aici!… Să se îndrepte împotriva fostului cabinet, prin extinderea responsabilității „administratorului” de atunci, recte PSD, apoi să caute în pușculița de acolo. Pentru că, dacă social-democrații au avut de aruncat pe coafurile și broșele candidatei lor milioane de euro, sigur s-ar mai găsi ceva și pentru aducerea la bugetele, nu neapărat ale țării, fără capitol distinct, ci în capitolele financiare rezervate construirii de pușcării. Ba, într-un fel s-ar împlini și marota de care au tot fugit pușcăriașii (pardon, pesediștii!), care nu au construit pușcării, să nu ajungă ei acolo! Și ce dulce gust al răzbunării pentru fiecare român! Nu o să-l ajute să strângă mai ușor cureaua la sorocul facturilor lăsate de social-democrați, dar măcar o va face având un zâmbet pe buze!…
Lasă un răspuns