Viața, un poem pe drum
Mireasa ninsă a iubirii
Cu stropi de rouă tu un cânt,
În visul răvășit ce nouă
Ne dansează prin cuvânt.
.
Ce este dorul legănat de șoaptă
Ce este visul în parfum destin?
Între acum și altă dată
Este surâsul tău, copil…!
.
Când peste Luncă este rouă
Când peste iarbă este vânt,
Când iubirea tot ne leagă
Când în taină te sărut.
.
Ce sunt toate adunate
Ce sunt eu fără de tu,
Sunt doar dorul adunat în carte
Sunt nimicul de pe drum.
.
Frumoasa mea, dar timpul ne iubește
Suntem noi doi în vremea de acum,
Să ne bucurăm, și poate
Viața un poem pe drum.
*
Când ascult Sonata lunii
Când ascult ,,Sonata Lunii” plâng
Ce singură rămâne sus pe boltă
Scăldată în negru, o retortă,
De aur îmbrăcată cu mister
Cu sufletul la cer.
.
Când ascult ,,Sonata Lunii” tot visez
Cum dincolo de necuprins un vers
Prin care Domnul nostru sus pe glie
Ne cântă sau ne spune o poezie.
*
Doar gândul țipă
Și totuși ești plin de singurătate
și liniștea se transformă în rătăciri de gânduri,
soarele adoarme dincolo de adâncuri
ca un început sau o consolare fără stare.
.
Am călătorit crucificat în clepsidră
ne scurgem, nisip obosit, ne scurgem încet,
ca un cântec scris pentru un vers rătăcit
și nu există consolare, doar o stare.
.
Soarele este singur, luna domnește a singurătate,
nu cumva ziua și noaptea se unesc într-un tot
miracol îngeresc ca un întreg corp
în care doar omul domnește în a lui dreptate.
.
Și totuși ești plin de singurătate
doar gândul țipă duplicitar,
Prins și el într-un altar.
*
La taifas cu mine
Lumea regăsită la o poartă
Fără să creadă în ce a fost scris,
Lăcașul verdelui ce mâine
Cărări de șoaptă a deschis.
.
Timpanul spart, atunci auzul
Distorsionat pe viață fu-
Stăpâne iartă, tu ai pulsul
Și iubire, ești doar tu!
.
Vai mie, am rătăcit uitării
Strig din absurd numele tău,
Iar inima golește pieptul
Și mă întorc la falnic zeu.
.
Cine sunt eu, izvor sau rouă,
Cine mă cred la ceasul unei dimineți?
Iartă stăpâne, sunt doar plânsul
Pătruns pe dealul unei vieți.
Lasă un răspuns