Măcar nu se închide reparând primul transformator fabricat acum patru decenii!… Și nu pentru că ar fi fost de un cinism extrem!… Nu asta contează pentru cei ce au săvârșit lichidarea fabricii din Bănie. Dimpotrivă! Ei ar fi dat orice formă mesajului lipsei noastre de împotrivire în fața jocurilor economice ale veneticilor, trădătorilor și cozilor de topor… Doar că nu au găsit acel prim transformator fabricat la Craiova pentru a-l aduce, nu pentru a-l expune pe soclul monumentalității a patru decenii de existență, ci pentru a-l dezmembra!… Pentru că românii trebuie să-și ia adio de la trecutul lor, nu doar privindu-l în ochi cum se stinge, ci punând și umărul la sigilarea lui într-un sipet-ferpar.
De aceea, Electroputere Craiova se va închide definitiv după o ultimă reparație la unul din transformatoarele „de început”. Unul fabricat acum 30 de ani… Sigur, mesajul s-ar putea să nu mai fie atât de acid… Asta pentru cine mai ține la nostalgia începutului de drum, al acelor fabricate cu profil de unicat… Pentru că Electroputere a existat, a făcut parte, dintr-un timp în care industria nu era un reper de serie… Iar fiecare produs avea propriul suflet dat de unicitate…
Mesajul violent al neputinței ar fi fost însă pe deplin conturat dacă detractorii, venetici, trădătorii ar fi reușit să închidă cercul simbolic prin lichidarea fabricii printr-o ultima reparație la primul transformator produs și, mai ales, prin „sigilarea” definitvă a uzinei de Ziua Națională a României. „Aranjamentul” nu le-a ieșit, poate și pentru că nu au știut de unde să ia acel prim transformator produs la Craiova, dar au reușit totuși să pună semnul jugului asupra propriului nostru discernământ, al lipsei de acțiune, de reacție, ori de vociferare măcar, prin „acordul” închiderii definitive a fabricii chiar de „1 Decembrie”. În acest fel, an de an următor, de Ziua Națională, românii își vor aminti de nepăsarea din vremurile în care le era distrusă țara…
„IMGB”, „Aro”, „Roman”… Un început de listă care își așterne acum finalul… Printr-un șapou de ultim, nu capitol, nici măcar paragraf, ci rând… „Electroputere Craiova”… Căci doar câteva cuvinte, nici un rând întreg, ne mai despart de momentul zero al consemnării lichidării totale a industriei trecutului. Câteva rânduri cu doar câteva nume rămase care ar putea fi scrise chiar până la următorul „1 Decembrie”… În așa fel încât Ziua Națională să nu devină doar ziua în care ne-am „eliberat” de Electroputere Craiova, ci data de cronică de la care am rămas fără nimic folositor din reușitele tehnologice al unui trecut atât de înfierat…
Ce ne rămâne după „Electroputere”?… Vom învăța ceva?… Ne va mai folosi la ceva?… Poate vom renaște cândva din ruine… Doar că va fi tot mai greu căci nici locul ruinelor nu ne va mai aparține, și acolo fiind o miză. Pentru că nu s-a urmărit doar înlăturarea fabricii de pe piață, ci și punerea ghearei pe terenuri, marile „tunuri” din devalizări având salvele lor de „colectare”… Bani din eliminarea de pe piață a unui nume de prestigiu, bani din șpăgi, comisioane „confidențiale”, bani din valorificarea tenologiei utilizabile în alte părți, bani din dezmembrarea și vânzarea la fier vechi a utilajelor, dar și bani din specularea interesului imobiliar al terenurilor de sub platformele industriale. Bani din orice… Pentru că în economie, lucrurile sunt simple. Au tiparul lor, au logica lor de supraviețuire, au chiar și „regulile” lor de război… Și nimic nu este lăsat la întâmplare…
În economia reală, mai importantă decât fabrica este piața. Locul unde se pot vinde produsele, fără de care uzina nu ar avea nici un rost. Iar mai importantă decât fabrica este marca. Brandul. Piața am pierdut-o deja, prin privatizările care au urmărit slăbirea prezenței noastre, chiar și pe acele segmente „nișă”, unde eram singurul jucător, apoi scoaterea de pe piață. Astăzi pierdem și fabrica. Pentru că închiderea ei definitivă înseamnă și servirea scopului final al firmei saudite care a „preluat-o”: vânzarea terenului. Acesta era marele „tun”, și era previzibil din momentul în care o uzină tehnologică a fost privatizată de o firmă de… construcții. Terenurile. Iar saudiții au trebuit doar să aștepte presiunea imobiliară a unui oraș în dezvoltare. Pentru că, dacă fabrica din Craiova ar fi fost undeva la 40-50 de kilometri de oraș, probabil ar mai fi supraviețuit încă niște ani; fie și în staza de a nu știi ce va fi mâine. Dar orașul s-a extins, iar caracatița imobiliară are nevoie de pământ pentru a se hrăni… Toate acele terenuri deja parcelate imobiliar…
Și poate că acesta era mersul firesc al lucrurilor. Colosul să se retragă din fața nevoilor locative ale oamenilor. Nu aici ar fi fost tragedia. Dacă din vânzarea terenurilor se obțineau banii necesarii retehnologizării și recuperării piețelor pierdute, fabrica s-ar fi putut muta în oricare alt loc. Doar că noi nu am pierdut doar piața și fabrica… Practic o platformă industrială… Ci riscăm să pierdem și „cenușa” din care am putea renaște peste ani. Brandul.
Aparent, o parte din sufletul fabricii, producția de locomotive a fost salvată, prin lansarea în producție a primelor locomotive private. Doar că, în condițiile în care nu știm exact unde sunt drepturile asupra mărcii, s-ar putea să avem mari surprize (și procese), așa cum am mai trăit în istoria postdecembristă, de data aceasta pe numele de marcă „Electroputere”….
Or, măcar atât să fi făcut și Statul, care a privit de sus aceste devalizări. Să fi siguranțat brandurile românești. Sigur, ar fi trebuit să recupereze, să răscumpere fabrica, să-i alunge pe „investitori” pentru nerespectarea clauzelor contractelor de privatizare, nu să asiste la acest furt. Dar statul nu a fost în stare să protejeze un singur nume de marcă. Nu l-a interesat. Sau poate și de acolo angajații-cioclu și-au luat partea de foloase…
Ce vom face din 2 decembrie? Vom suspina, ne vom șterge lacrimile de ipocrizie și ne vom alinia mersului impus „de sus”?… Dacă da, aceasta este calea cea mai certă a disoluției…
De aceea, dacă nu vrem să ne numărăm zilele până la rispirea definitivă, este timpul să tragem la răspundere chiar statul. Prin toate acele instituții care au lucrat împotriva intereselor noastre naționale. SIE, la momentul privatizării fabricii de către firma saudită, se jura că totul este curat și nu există nici un risc. În pofida unor suspiciuni vizând posibila implicare a saudiților în finanțarea unor rețele teroriste. Și chiar dacă era evident că scopul era reprezentat, nu de producția de transformatoare (și locomotive), ci de acapararea terenurilor, firma saudită fiind una de construcții. Iar explicații ar trebui să dea și SRI, și CSAT, ba chiar și DNA, chiar dacă astăzi, postfactum, se implică în anchetarea privatizării!… Pentru că la ce ne vor folosi concluziile dacă dosarul va fi finalizat după ce pe terenurile fostei platforme industriale se vor fi construit cartiere rezidențiale, „mall”-uri?…
Problema distrugerii industriei autohtone,nationale,are multe fatete ascunse:1)reducerea numarului de munciotori(in unele intrprinderi au ajuns la un numar impresionant de oamnei-30000-5000 de muncitori(in Bucuresti,IMG,Semanatoarea,uzina Tractorul din Brasov,etc…etc…,care reprezentau si o forta militara in caz de nevoe,muncitori organizati intr-o grupare cu interese comune).Trebuia sa se rada totul din ratiuni de aparare a teroristilor,care trebuiau sa distruga totul in cale,la ordinele cuceritorului alogen.
2)pregatirea terenului pentru noii locuitori ai Romaniei,straini de pamantul tarii noastre ,romanii fiind alungati din tara pentru supravietuire,cautand locuri de munca in largul lumii,parasindu-si glia strabuna.
3)umilirea poporului roman prin propaganda desanata a alogenilor impotriva a tot ce e romanesc-istorie,traditii,credinta,originalitate,genialitate ….
4)stoparea creativitatii spirituale si materiale a unei natiuni care s-a dovedit in multe situatii critice ale istoriei o mareata pasare Phoenix care a inviat din propria cenuse.Nu trebue sa se mai intample asa ceva.
Oricum timpul isi pune nemiloasa sa amprenta pe mersul istoriei.Ticalosii lumii nu realizeaza ca de fapt planeta Pamnat nu e a lor .Ea e in mana unui creator divin,care deocamdata dispune de toate instrumentele necesare umanitatii create de El in vremi imemoriale,instrumente care functioneaza optim numai mainile omului nu si ale diavolului.Pe planeta Pamant a sosit vremea unui echilibru,care se va realiza chiar de ea isasi,cu mijloacele si dotarile primite la facerea ei de catre Dumnezeu.S-a mai intamplat asta cu ocazia Marelui Potop Planetar,cand zona Carpatina a suprvietuit ca o nava a lui Noe,salvandu-si fiintele proprii cat si pe cele alungate de stihia apelor de pe cuprinsul intregului Mapamond.