Iubirea
Iubirea-i bobul de rouă
Peste iarba însetată,
Când de mult timp nu mai plouă
Și toată ntura-i moartă.
Iubirea e picătura
Ce pe buze se prelinge,
Să potolească arsura
Sufletului care plânge .
Iubirea este nectarul
Pentru-albina vlăguită,
Este focul, este jarul,
Pentru pâine rumenită.
Iubire-i zâmbet ce șade
Pe buze, dându-ți fiori,
Dar și lumină ce cade
Pe-nmiresmatele flori.
Când o simți în piept te-nalță,
Poți s-atingi de-acuma norul,
Este viață-n a ta viață
Ce-ți înflăcărează dorul!
*
Bătrânelul
Bătrânelu’ -și căuta
Un loc, undeva, în spate
Și de aici asculta
Slujba pe nerăsuflate.
Îi era jenă-ntr-un fel
Să meargă-n față, să stea,
Fiindcă haina de pe el
Arăta ca vai de ea.
Unii chiar l-au insultat,
L-au muștruluit de sus
Că nu vine adecvat
La-ntâlnirea cu Iisus.
Și au mers pentru ai spune
Preotului, la altar,
Cum vine la rugăciune
Acest bătrânel hilar.
Slujitorul, plin de el,
Să îndrepte-această stare,
Merge lângă bătrânel
Și îi spune sus și tare:
Creștinii vin îmbrăcați
Frumos, în căsuța noastră,
Mă-ndoi, cum vă prezentați,
De credința dumneavoastră.
Să te convingi, domnul meu,
Cum vine lumea la mine,
Întreabă-l pe Dumnezeu
Diseară în rugăciune.
Duminica următoare
Moșu-i îmbrăcat la fel,
Preotul cu o-ntrebare
Vine iute lângă el.
Spune-mi, hai, te rog frumos,
Să audă și cei mici,
L-ai întrebat pe Hristos
Cum vine lumea pe-aici?
Cuvântarea i-ar fi tristă,
Să răspundă nu e-nstare,
Dar Părintele insistă
Cu aceeași întrebare.
Bătrânelu’ -nghite-n sec,
Să vorbească n-ar fi vrut,
Simțind în gât un înec,
Îi dă răspunsul cerut:
Dumnezeu, că insistam,
Repetându-i întrebarea,
Mi-a șoptit: Habar nu am,
Unii rătăcesc cărarea!
Că mândria-n lumea asta
E și de prelați e purtată,
În biserica aceasta
Nu am intrat niciodată!
*
Mi-e dor
Mi-e dor de satul meu natal,
De-un pitoresc fără egal,
De alergatul prin băltoacă
Și de copiii mei de joacă.
Mi-e dor de curtea casei mele
De micul cuib cu rândunele,
Mi-e dor de zarzăr, cais, prun,
De dor trecutu’ -l recompun.
Mi-e dor de pașii mei desculți
Ce sunt pe uliță pieduți,
Mi-e dor de cai, de plug, de grapă,
De spinii ce-mi intrau în talpă.
Mi-e dor de ierni cu nea bogată,
De derdelușul de la poartă,
Mi-e dor de larma de pe drum,
De tot al iernilor parfum.
Mi-e dor de dorul de-altădată,
Pe când aveam mamă și tată
Și când lipseam de lângă ei
O zi sau două, maxim trei,
În clipa-aceea-a revederii
Îmi înfloreau în piept toți merii,
Mi-e dor de toate cu tărie,
De dulcea mea copilărie.
Lasă un răspuns