„Ȋntalniri pe calea undelor” este o carte semnată de Anca Sȃrghie și Alexandru Brașoveanu, cuprinzȃnd interviurile realizate între anii 2002-2011 la emisiunea Gaudeamus, dedicată în primul rȃnd liceenilor și studenţilor dar și tuturor iubitorilor de literatură.
Cu timpul, aceste emisiuni au atras atenţia elevilor iar uneori, în timpul orelor de curs, redactorul Alexandru Brașoveanu invită studenţi de la facultatea de litere să citească texte în cadrul postului radiofonic.
Emisiunile, nu și-au propus să respecte o cronologie precisă, chiar dacă s-a pornit de la o periodizare a conţinutului. Ele au fost stabilite ţinȃndu-se cont de unele date. De exemplu în ianuarie despre Mihai Eminescu, în martie despre Radu Stanca, ș.a.m.d. Primul volum, ce cuprinde emisiuni între anii 2002-2008, are un cuvȃnt înainte, semnat de poeta Ana Blandiana iar al doilea, cu emisiuni din anii 2009-2011, este prefaţat de prof. Daniela Maria Pănăzan de la Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr.
Fiecare scriitor are cȃte un portret iar paginile cuprind momente din înregistrări cu participanţii. Prezentările au fost realizate în limba romȃna și engleză. Graţie conţinutului întrebare-răspuns, paginile sunt vii, antrenante, fără monotonie.
Formulările titlurilor stȃrnesc curiozitate: „Veselul Alecsandri, un șef de școală poetică”, „Era Ion Creangă un scriitor genial?”, „Ion Luca Caragiale, contemporanul nostru”, „Mihail Sadoveanu, patriarh al literaturii romȃne”, „Marin Preda, un classic modern al prozei romȃnești”, „Tudor Arghezi – bijutier al cuvȃntului artistic”, „Fascinanta biografie a lui Mircea Eliade”. Nu lipsește din această carte capitolul „Scriitori romȃni ai diasporei” precum „Zilele lumină lină la Sibiu”. Revista de la New York „Lumină Lină” a fost adusă anual în Romȃnia de către preotul profesor universitar Teodor Damian în diferite centre unde revista era prezentată și oferită gratuit în zeci de exemplare, un mod de a lega Romȃnia de diaspora.
Anca Sȃrghie a găzduit cea de-a XIV – a ediţie a acestui proiect. Timp de două zile, scriitori veniţi din diferite zone ale ţarii au dialogat cu scriitorii sibieni.
S-a realizat o panoramă revistică, fiind prezentate 8 publicaţii literare și lansate 15 cărţi, plus momente muzicale, urmate de vizite prin împrejurimi. Seara s-a continuat cu recital maraton de poezie, evenimentul fiind extins pȃnă la Balcic.
Cele două volume promovează literatura romȃnă, nu sub forma unui tratat, ci printr-un dialog spontan, care menţine trează bucuria de a citi, de a cunoaște, un puzzle în care impresia finală este de trecere în revistă a literaturii cu personalitătile ei cele mai representative.
Cartea abundă în detalii care rămȃn în memoria cititorului: Un capitol dedicat lui Dimitrie Cantemir; „Ţiganiada lui Budai Deleanu, opera singulară a literaturii romȃne”. Este subliniat pașoptismul, o epocă de „ctitorii” în toate planurile. Simţim pe tot parcursul lecturii, ca nişte gânduri printre rânduri, o chemare adresată tinerilor, un îndemn spre lectură, de a nu înlocui cartea cu electronicele, cu audio-vizualul, să se evite astfel „căderea în vulgaritate”. O idee fundamentală se desprinde, „Ȋn spatele fiecărei cărţi stă un om”…
Suntem invitaţi la o adevărată călătorie prin trei secole de literatură, o problematică esenţială, fiind studiul literaturii în anii de liceu. Cartea este densă, o istorie literară, în spatele ei, aflȃndu-se omul în cele două ipostaze, de scriitor și profesor.
Prin reeditarea lucrărilor lui Nicolae Cristea: „La Ţintă”, „Meditaţiune politică” (1895) și „Din trecut pentru viitor”, „Repriviri politice recente” (1899), apărute la Sibiu, Anca Sȃrghie și-a propus să prezinte una din multele preocupări ale autorului și anume, cea politică, memorandistul înscriindu-se între propagandiștii transilvăneni din a doua jumătate a secolului XIX.
Nicolae Cristea a trăit între anii 1834-1902, fiind o personalitate impresionantă a ziaristicii romȃne. S-a format sub îndrumarea Mitropolitului Andrei Șaguna, urmȃnd diferite cursuri la Leipzig. A fost o voce fermă, argumentȃnd atunci cȃnd vorbea despre romȃnii de la 1848. După întoarcerea de la studii, a devenit profesor de teologie la Sibiu și redactor șef al publicaţiei „Telegraful Romȃn” timp de 18 ani. Aceasta a atins cote maxime de modernism şi popularitate, drept pentru care, Andrei Șaguna a lăsat prin testament lui Nicolae Cȃrstea, dreptul de a conduce publicaţia „atȃt cȃt îi va plăcea”.
Ȋnsă, după publicarea articolului „Răsplata” a fost demis datorită reacţiei pe care a avut-o conducerea austro-ungară, în urma căreia s-a demonstrat cu torţe și nemulţumiri în masă. Nicolae Cristea, publicist temeinic, un „ochi limpede”, o personalitate socială remarcabilă, nu s-a lăsat înfrȃnt, a scos altă publicaţie, „Tribuna”. A avut iniţiativa de a ridica pătura meseriașilor la adevăratul rang, rang pe care-l ocupau doar meseriașii sași și maghiari. Această acţiune a fost preluată și de celelalte centre din ţară. A fost unul din memorandiștii Transilvaniei, care la 28 mai 1892 au semnat o petiţie trimisă împăratului Austro-Ungariei, Franz Josef, petiţie prin care erau solicitate, pentru populaţia română, drepturi etnice egale cu ale populaţiei maghiare, precum și încetarea persecuţiilor și încercărilor de maghiarizare. Condamnat la 8 ani de închisoare, scrie cartea „Meditaţiune politică” pe care o publică la Sibiu și în care pune problema „chestiunii noastre naţionale”, care să ducă la ţelul nostru final, Marea Unire.
Nicolae Cristea, cunoscător al mai multor limbi, prezintă abuzurile maghiarilor, idea de stat maghiar, relaţia Transilvaniei cu Romȃnia, o întreagă cultură, făcȃnd referiri la publicaţiile romȃnești și străine de atunci.
A doua meditaţiune se numește „Din trecut pentru viitor” fiind publicată în „Tribuna” -1899 și nu este semnată. Ȋn locul numelui a apărut, foarte semnificativ, o zăbrea de închisoare. Vinovat de aceasta a fost ministrul de atunci, Dimitrie Sturza, care slujea o clică de oameni cu interese, încercȃnd să compromită memorandiștii și școlile romȃne din Brașov. Nicolae Cȃrstea dă în vileag aceste abuzuri, aducȃnd argumente temeinice. Referitor la Dimitrie Sturza, dau un citat din capitolul XI: „Multe făptuiri de extremă gravitate, a savȃrșit în micimea sa de suflet și în îngustimea de vederi „marele” patriot și bărbat de stat, domnul Dimitrie Sturza. Erau prea suficiente acele făpturi odioase, pentru ca numele acesta să fie cu fiori amintit de obștea romȃnă contemporană, iar urmașii noștri să-l pomenească cu groază și blestem.”
Se întȃlnesc în text forme verbale specifice epocii, forme substantivale arhaice: comunicaţiune, abundanţă, cestiune… adjective: decizătoare, nedisputabilă, precum și construcţii verbale și structuri arhaice. S-a conservat expresivitatea limbii literare romȃne de la finele secolului XIX.
Un citat important, aparţinȃnd lui Ion Slavici, deschide cartea: „După părerea noastră, dezvoltarea poporului romȃn, nu va putea să intre pe calea ei normală, cȃta vreme trăim despărţiţi. Credem însă că cel puţin deocamdată, unirea poporului romȃn, nu se poate realiza cu destulă sigurătate, decȃt așa dacă statul romȃn va fi pus ca stat cu desăvȃrșire autonom , în relaţie cu imperiul habsburgilor”.
Anca Sȃrghie a „galopat” prin presa din perioada respectivă mai bine de zece ani, muncind neobosită pentru reconstituirea personalităţii lui Nicolae Cȃrstea.
Ȋntreaga activitate literară, publicistică, la catedră a fost pusă în slujba cercetării, cunoașterii, pentru a promova cultura noastră în rȃndul tinerilor, al tuturor romȃnilor de pretutindeni, demonstrȃndu-ne că menirea de a fi romȃn adevărat, nu este ușoară, dar demnă de urmat.
O recenzie de Doina Popa
Lasă un răspuns