O filmare tăinuită; și câte altele or mai fi?!…

„Conspiraționiștii” au sărit ca arși, acuzând manevre politice… Și au legat momentul apariției filmărilor de la „Colectiv”, filmări oficiale nedifuzate și, cel mai grav, tăinuite chiar de personaje din interiorul sistemului, pe seama încleștărilor electorale… Doar că, nu avem praf de tobă de confruntări reale între candidați, între partide, grupurile de interese și sferele de influență din media și online, pentru a putea spune că, într-adevăr, „argumentele” conspiraționiștilor stau în picioare… Și că ar fi credibilă posibilitatea „detonării” în scop electoral a unui arsenal atât de cutremurător (nu doar ca imagini ale unor grimase exprimând lehamite, ci a însăși cuvintelor dezgustătoare ce se aud dinspre oficialii prezenți). O „muniție” media cu sânge, cu rupturi de carne arsă, cu trupuri mutilate care să îngroape definitiv un candidat ori altul, un partid anume ori o formațiune parte a metastazei de sistem și sisteme de pe osatura schilodită a statului…

Dar este deja un truism general acceptat faptul că, în orice moment ar fi fost făcute publice, filmările tăinuite de la „Colectiv” ar fi fost puse pe seama a „ceva”. Acel „ceva” pe care oamenii sistemului, cei ce se agață disperați de orice, l-ar fi pus în rostul unui joc politic, a unei vendete. Doar că trupurile mutilate pe care le vedem dintr-un alt unghi „media”, cel al filmărilor făcute de operatorii oficiali ai „salvatorilor”, într-o prezență „pe viu” a telespectatorului chiar printre ele, respirând parcă aerul încărcat de mirosul de carne arsă, sunt mult prea cutremurătoare în dramatismul mut al morților (ei, cei vinovați, nu-i așa?, că n-au mai apucat să ne spună „Iertați-ne că am existat”, „Iertați-ne că am fost acolo”, „Iertați-ne că am murit și v-am încurcat treburile”). Și nu pot, nu mai pot fi folosite de către păpușarii politici în jocurile lor mizerabile…

Or, întrebarea nu este de ce au apărut aceste imagini tocmai acum? Iar cei ce încearcă să ridice perdele de fum cu astfel de întrebări se plasează singuri în conul de protejare a unor interese. Întrebarea care ar trebui să ni se înfigă în inima dorului față de cei morți este dacă mai există și alte asemenea filmări pe care autoritățile să le țină încă „la sertar”?… Și câte alte imposturi, nepriceperi, indiferențe, reavoință, dezinteres, lipsă de umanitate, de empatie, de tristețe fugară măcar, se mai ascund în ele?… Pentru că sistemul nu a pus aceste imagini „la sertar” din grijă față de suferințele și sensibilitățile noastre emoționale, nu a făcut asta pentru a nu răscoli cumva un dor ce oricum nu se va stinge vreodată, ci le-a tăinuit în interesul de câmp politic infracțional de sistem, de partid-sistem…

De aceea, celor ce au scos la lumină aceste filmări trebuie să le recunoaștem cel puțin un merit. Faptul că au spart un buboi, e drept, nu în sensul îndepărtării lui din trupul societății, ci al supurării unor indiferențe de atunci în formula de astăzi de tăinuire și acoperire a infractorilor (penali, de empatie, de bun simț). Indiferențe de o cruzime extrem de revoltătoare. Pentru că fără această dezvăluire în media, fără aceste filmări „ieșite” în spațiul public, nu am fi cuprins întreaga față a infractorilor din sistem, filmările fiind  dramatice prin impostura pe care o vedem, o simțim chiar, la unii dintre cei chemați să-i coordoneze pe salvatori, prin dezinteresul, dezgustul, chiar sila nedisimulată față de morți, prin nepăsarea și indignarea unor șefi că au trebuit să coboare din birouri, să umble, să caute, printre morți…

Neinstruiții și nepăsătorii de atunci sunt doar aroganții de acum… Iar filmarea „de sertar” de la „Colectiv” a determinat, nu întoarcerea lor la fața „locului”, pentru că ei nu au plecat de acolo, cel puțin nu din birourile de decizie, schimbând doar, vremelnic, „fața” cu zone ceva mai dosite, ci ieșirea la rampă, într-o conferință de presă de justificare, fără de care nu am fi aflat că toți cei vinovați atunci pentru felul în care au acționat s-au întors pe funcțiile lor… Și, de fapt, nu a plătit nimeni… Infractorii din sistem, decidenții până la crimă de ieri, sunt aroganții și atotcunoscătorii de astăzi… Și se regăsesc (aproape) în aceleași posturi, ba cu mult mai bine înfipți în funcțiile lor decât crucile pe care le-am pus noi celor ce le-au căzut victime… Iar dacă mâine s-ar produce o tragedie similară „Colectivului” am constata, printre frângerile de aripi ale altor tineri nevinovați, că suntem în același loc, adânc scufundați în acel acolo, „de la Colectiv”, „de la 10 august”, „de la Caracal”…