Colecțiile secției Arheologie din cadrul Muzeului „Dunării de Jos”, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, cuprinde o vastitate de artefacte descoperite pe teritoriul acestui județ. Dintre acestea menționăm un tipar de bronz pentru bijuterii provenit din Cetatea „Păcuiul lui Soare”. Încă din secolul al XI-lea, la Păcuiul lui Soare existau ateliere în care se produceau obiecte de podoabă şi garnituri de îmbrăcăminte prin tehnica presării (au repousse). Acest tipar de bronz a fost creat pentru mulat aplice din foiţă de aur.
Tiparul are forma dreptunghiulară, având lăţimea de 93 de milimetri, lungimea de 53 de milimetri şi grosimea de doi milimetri. Pe faţa tiparului sunt redate siluetele a patru căprioare dispuse câte două spate în spate, simetria lor fiind aproape perfectă. Maniera de redare a căprioarelor şi eleganţa poziţiei lor, trădează mâna unui meşter artist cu îndelungă experienţă. Placa de bronz este mărginită pe cele patru laturi de un decor şnurat. Cu acest tipar se obţineau, prin presarea unei foiţe de aur, podoabe care se aplicau probabil pe diferite obiecte, acoperite sau nu cu stofă sau pânză.
Deşi nu a fost descoperită nici o podoabă care să fi fost făcută cu un asemenea tipar, au fost totuşi găsite tipare asemănătoare celui prezentat, nu prin motivele decorative ci prin funcţionalitate. Un exemplu elocvent îl constituie o plăcuţă – tipar din os, dreptunghiulară, descoperită la Costeşti (Iaşi). Pe una din feţe sunt reprezentate figurile a trei bărbaţi, posibil preoţi, iar pe cealaltă faţă se află un decor geometric compus din linii şi cercuri. Argumentul pentru existenţa la Păcuiul lui Soare a unui atelier de confecţionat bijuterii şi accesorii vestimentare este dat de numeroasele descoperiri a unor piese finite (lunule, cruciuliţe, inele, cercei, catarame), dar şi a unor piese rebutate care, alături de tiparele din secolul al XI- lea pentru obţinerea de podoabe prin tehnica au repousse, definesc odată în plus caracterul urban al amintitei aşezări.
Păcuiul lui Soare este o insulă de formă alungită pe Dunăre, localizată la nouă kilometri în aval de localitatea constănțeană Ostrov, județul Constanța. Are o lungime de șase kilometri. La extremitatea sa nordică se află ruinele unei fortificații medievale, presupusă de specialiști ca fiind Vicina. Cetatea a fost construită între anii 972-976 de către militarii împăratului bizantin Ioan Tzimiskes și locuită până în secolele 13-15. Conform unor arheologi, acesta este al doilea sit din țară, ca mărime și potențial arheologic, după Sarmizegetusa. În anii 1950, un sfert din cetate era încă vizibilă, iar în anul 2011, se mai vedea doar 10-15 la sută din cetate, din cauza eroziunii.
Pentru valoarea sa, acest tipar este expus la Secția Arheologie, în cadrul proiectului „Exponatul lunii” 2019 (G.V.G.)
Lasă un răspuns