Arheologii au găsit morminte de patru mii de ani la Cimişlia (Republica Moldova)

Arheologii din Republica Moldova au făcut o descoperire rară. Este vorba de o movilă funerară, în care sunt 14 morminte, dintre care unele sunt vechi de patru mii de ani. Movila funerară a fost găsită în urma unor săpături efectuate de specialiştii Agenţiei Naţionale Arheologice din Moldova, pe traseul șoselei Cimişlia – Porumbrei, care se află acum în proces de reabilitare. Arheologii au scos astfel la lumină în luna iunie a anului 2019 acest mormânt ce datează din perioada timpurie a Epocii Fierului. Săpăturile preventive efectuate pe linia traseului în construcție M-3 au scos la iveală zeci de morminte ale nomazilor care traversau cu trei-patru mii de ani în urmă acest teritoriu. Mormintele conțin schelete bine păstrate, diferite artefacte și vase din lut depuse ritualic.

Avem unele presupunere că această poziţie a defunctului ar imita poziţia fătului în burta mamei. În general toată movila ar imita burta mamei. Acesta este un complex funerar mai deosebit. Avem oasele unui defunct în poziţie chircită pe partea dreaptă. Avem patru vase ceramice, un cuţit din bronz, dar şi oase de animale”, a spus Sergiu Popovici, director adjunct la Agenţia Naţională Arheologică. În ajutorul arheologilor au venit şi reprezentanţii firmei străine care reabilitează drumul Cimişlia – Porumbrei.

Reprezentanţii Agenţiei Arheologice au venit la mine şi mi-au spus să nu intervenim pe această porţiune pentru că trebuie să verificăm şi să efectuăm săpături. Totodată, au solicitat să-i ajutăm cu utilaj, iar noi le-am oferit”, a declarat Kenan Kose, directorul companiei „Evrascon” care efectuează lucrările de reabilitare a drumului. Arheologii mai sunt ajutaţi şi de mai câţiva voluntari din oraşul Cimişlia, care sunt pasionaţi de arheologie. Aceştia au început să facă săpături şi într-un mormânt alăturat.

„Aici avem un mormânt de mai mici dimensiuni. După cum putem vedea aici poziţia e altfel, faţă de celălalt mormânt. Înseamnă că poziţia lui socială era mai mică. Poziţia spune mult de perioada din care ar putea fi, aici vedem o poziţie dreaptă, stă întins, cumva era mai sărac”, a spus Maria Plop, arheolog voluntar. Osemintele urmează să fie aduse la Chişinău pentru o expertiză, iar ulterior scheletele vor fi expuse la Muzeul raional de istorie, etnografie și artă din orașul Cimişlia. Alexandru Bulat, directorul instituției în cauză, nu fără mândrie în glas, a comunicat faptul că arheologii au mai oferit în dar muzeului de la Cimișlia exponate cu o vechime și mai mare – de peste șase mii de ani, descoperite, de asemenea, în urma unor săpături pe teritoriul acestui raion.

Se consideră că mormintele depistate recent în apropierea orașului Cimișlia ar aparține unor comunități de păstori care au locuit aici, în lunca râului Cogâlnic, iar prezența lor nu este una întâmplătoare, întrucât în valea Cogâlnicului existau condiții prielnice de trai, mai ales în ceea ce privește activitatea economică din acea perioadă, legată în mod special de păscutul vitelor. Posibil ca în fiecare movilă funerară descoperită să existe toți membrii unei familii (cum sunt acum cavourile de familie), sau toți membrii unei mici comunități ce trăiau împreună împrejurul unei vetre, împărțind sarcinile sociale. Analizele complexe ale ADN-ului antic ce se pot face acum ne poate spune mai multe despre acest grad de înrudire al persoanelor îngropate împreună într-o movilă funerară. După ce, o perioadă, persoanele înrudite erau îngropate sub pragul casei, sau într-o firidă apropiată (pentru „păstrarea” sufletelor lor în proxima vecinătate a celor vii), sau erau incinerate, spre eliberarea sufletului, a apărut și această tehnică de îngropare „împreună”. Câteodată, când era vorba de un mare conducător, împreună cu acesta erau îngropați și sfetnicii apropiați, sau membri de familie ce se sacrificau (sau erau sacrificați?) prin otrăvire, spre a face „călătoria” spre celălalt tărâm mai ușoară. Exista cazuri în care cei decedați erau îngropați cu statuete ce îi reprezentau pe cei apropiați, ca să „îi țină de urât” celui „plecat” dintre cei vii, la care se adăugau inventare fubnerare bogate, spre „a avea omul de toate” și pe lumea cealaltă. Cum încă nu s-a întors nimeni din acestă călătorie, nu știm cât de mult le-a folosit (sau nu) cele oferite ritualic.

Mulți din locuitorii orașului Cimișlia își amintesc că în anul 2016 au mai avut loc săpături de salvare a unei movile funerare (tumulul nr. 8), care era amenințată a fi distrusă de lucrările agricole anuale. Cercetările au fost realizate de o echipă de tineri profesioniști de la Agenția Națională de Arheologie, sub conducerea arheologului Sergiu Popovici. Orașul Cimișlia este reședința Regiunii de Dezvoltare Sud a Republicii Moldova. Este situat în partea sudică a Republicii Moldova, în raionul Cimișlia pe malurile râului Cogâlnic, la o distanță de 68 km de capitala Chișinău, la intersecția drumurilor de importanță republicană: Chișinău – Bolgrad, Chișinău – Giurgiulești, Tiraspol – Leova, Comrat aflându-se la o distanță de 30 km Cimișlia, Căușeni se află la o distanță de 57 km de Cimișlia,Hîncești se află la o distanță de 35 km față de Cimișlia, 28 km de Basarabeasca și 52 km de Leova. Localitatea Cimișlia intră în istoria scrisă a Moldovei încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Prima mențiune este din 4 iulie 1620; aici s-au așezat tătarii, care, devenind majoritari, îi dau denumirea de Cimișlia. Ce este sigur, este că aici locuiau moldoveni și tătari împreună, primii țărani și oieri, ceilalți cu precădere crescători de cai. La temelia legendei despre numele așezării stă și o variantă locală a povestei de dragoste precum a cuplului celebru cu Romeo și Julieta, care există și la Criuleni cu perechea Criu și Leana, dar aici cei doi tineri se numesc Cimiș și Lia, iar sfârșitul este mai vesel. Demult, tare demult, spune legenda, ei locuiau în două sate megieșe Cogîlnic și Recea. În zorii unei zile, băiatul a ieșit în câmp cu plugul, iar fata cu o desagă de boabe aurii. Flacăul tragea brazdă adâncă, iar fata arunca boabele în pământul roditor. Și din ziua aceea încolți dragostea lor. Și așa de gingaș și de curat se iubeau încât, pe unde treceau, izvoarele murmurau, câmpiile înverzeau, florile înfloreau. Și doar părinții s-au pus împotriva dragostei lor. Atunci cei doi îndrăgostiți într-o luni de dimineața au plecat de-acasă, luând cu ei un plug și o desagă cu grâu. Și acolo unde „…dealurile greoaie până-n cer urcară, se lăsau înghesuite în cântări…”, ei au tras brazde noi, au arat și semănat până a înserat. Marți un izvor din inima pământului au desfăcut. Miercuri o roată de lut au călcat. Joi ei casă au înălțat. Vineri tot la ea au lucrat. Sâmbată s-au cununat și la nuntă au jucat și au avut: „…nuntași brazi și păltinași, preoți munții mari, păsări – lăutari”. și abia Duminică s-au odihnit în voie. Auzind de traiul lor fericit, tinerii din satele vecine au prins a se așeza pe această vatră binecuvântată, spunându-le părinților și neamurilor, că se duc la Cimiș și Lia, adică la Cimișlia. De fapt se pare că realitatea a fost cu mult mai crudă cu localnicii acestei așezări. Deși în 1827, sub stăpânirea rusească, Cimișlia a devenit centru administrativ, localitatea nu avea dispensar (sau, cum se spunea atunci: spital de zemstvă); mulți din locuitori au murit din cauza ciumei și a fost nevoie de un cimitir special în partea sud-estică a localității. Situat în stepa Bugeacului, pe râulețul Cogilnic, orășelul a avut de suferit adesea și din urma secetei ce se abatea adesea în zonă.

Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa „Descrierea Moldovei”, referindu-se la acest râu, afirma: „Cogălnic se poate spune că n-are de loc izvoare, ci numai se umple în urma ploilor de toamnă și doar atunci se poate numi râuleț, toată vara stă secat”. Și cu părere de rău, această descriere corespunde și zilelor noastre. În anul 1840 localitatea primește statut de târg. 1844 aici se deschide prima școală (de limba rusă), în 1885 abia apare și dispensarul (un medic și un felcer). În perioada interbelică (1918-1940), Cimișlia face parte din județul Tighina, mai apoi, sub stăpânirea sovietică (URSS) devine centru raional ceea ce este și în prezent. În componența primăriei orașului intră și satele (cu denumiri rusești) Dimitrovca, Bogdanovca Veche și Bogdanovca Nouă. Din august 1993 Cimișlia întreține relații de înrudire (înfrățire) cu orașul Hârlău din județul Iași (surse: wikipedia; publika.md; Știri.md; Gazetadesus.md; academia.edu).

Astfel istoricii pot porni pe urmele strămoșilor și pot reconstitui vremurile de mult trecute, spre decriptarea tainelor ascunse sub colb. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*