O nouă șansă…

Două momente de implicare directă, jertfelnică, în redresarea României post-revoluționare binemerită a fi cunoscute și asumate de analiștii parcursului socio-politic al acestei perioade.

Marele economist româno-american Anghel N.Rugină îi propunea lui Ion Iliescu și înconjurătorilor săi un proiect de țară („Un miracol economic”) girând șansa acestuia prin asumarea punerii lui în practică în calitate de Prim-Ministru. Propunerea a fost inclusă la diversități, galopul privatizărilor frauduloase, al întoarcerii agriculturii cu 100 de ani în urmă părând a fi soluția lepădării gorbaciovistului Ilici de propria biografie și forma asiguratorie pentru un pact integrator al țării în Comunitatea Europeană. Rămân spre studiul celor interesați paginile lucrării Memoriale 1, apărută la Editura Performantica din Iași în două ediții.

Un nou moment (posibil astral), și nu folosesc impropriu termenul, pare a fi Petiția redactată de „Ringul Politic”, prin care se cere adeziunea publică la oferirea funcției de Prim-Ministru domnului Călin Georgescu, un om cu pregătire multidimensională și care poate gestiona coerent, clar și cu maxim randament propriul său proiect de țară, „ Apă, Hrană, Energie”, cuvinte care, transferate în posibilități, șanse, nevoi pot gestiona un nou parcurs penstru societatea românească.

Fiind în zona alegerilor prezidențiale (cap de pod pentru cele parlamentare) se impune o succintă analiză a situării principalelor personaje și oferte electorale vis-a-vis de punerea în lucru a proiectului domnului Călin Georgescu.

Un Președinte de dreapta, (Klaus Iohannis, de exemplu, dincolo de victoria pentru care a sacrificat conținutul a cinci ani, exasperând un guvern de tip parameci, cu stresante schimbări de echipă – scuză pentru lentoarea materializării propriilor obiective moștenite de la Dragnea), va trebui să dezamăgească electoratul deoarece, aliații la putere din varii grupuri parlamentare, de dreapta, desigur, nu vor renunța la: menținerea celor 500 parlamentari (motivați de inexistența unei forme legale de reducere, la 300), număr care le-ar permite să acumuleze o majoritate cât de cât confortabilă, dar pentru care reducere vor milita neabătut pentru viitoarea legislatură; la pensiile speciale care vor fi menținute atât pentru că, la nivel de parlament, mulți de dreapta se înfruptă sau se vor înfrupta din acest beneficiu decontat de electorat (și, în ordine de interese, pensiile speciale nu vor dispărea nici de la alte categorii importante în menținerea și securizarea imunității iluminaților politicieni, atribut și marcă garantată a menținerii corupției la standarde ridicate, corupție împotriva căreia se vor trage mai mult decât cele 21 salve de tun prezidențiale; la vinderea în continuare, pe bucăți economice vizibile, a suveranității statale (tamburul – major Băsescu menținându-și instrumentația și inocența), fapt deloc incomod pentru corporatiștii useriști…

Totodată diferența de opinii (în căutarea unor ideologii) va marca componența și funcționalitatea echipei guvernamentale, cu suprapresiune în camerele parlamentare. Iată de ce un Guvern Călin Georgescu ar putea dezamorsa stările conflictuale și coagula unele dintre dezideratele dreptei.

De asemenea, un Președinte de dreapta va fi pus în imposibilitatea atenuării conflictelor inerente dintre peneliștii conservatori, useriștii radicali, udemeriștii naționaliști în exces și, desigur, pesediștii din lojile parlamentare (și care, numeric, pot utiliza orice prilej pentru modificarea balanței puterii, conform modelului udemerist).

Un Președinte de stânga (ca posibilă, încă, opțiune electorală) va trebui să susțină în continuarea programul bunăstării (fericirea este la useriși) îndatorate bancar cu prețul gajării majorității valorilor naționale ce ar mai putea fi vândute/amanetate pe piața de capital. Final previzibil, în aceste condiții, falimentarea electoratului și diminuarea suveranității statale.

Și în aceasta ar exista o șansă, alta decât cea folosită cu tehnocrații lui Cioloș: apelarea la domnul Călin Georgescu pentru formarea unui Guvern prin selectarea de către acesta, dintre specialiștii de marcă pe domenii, inclusiv, unde va crede de cuviință, din zona socialiștilor. Acesta va aplica propriul proiect fără imixtiunile „dezvoltatorilor politici”, reușita asigurând în parte și recrebilizarea stângii în fața electoratului.

Varianta Președinte independent este din zona fenomenelor greu pipăibile, cum și Fata Morgana.

Indiferent care ar fi scenariul/varianta opțională a electoratului, totul se petrece pe fondul unei derive dramatice a societății, politicienii fiind cauza majoră a acesteia, adevăr țipat de statisticile încrederii.

Șansa redresării sociale, economice a României poate fi prezentată, ca interes comun al românilor, prin Călin Georgescu – Prim-Ministru.

Se impune ca o ședință comună a Parlamentului să fie dedicată prezentării de către dr. Călin Georgescu a Proiectului său, să i se acorde posibilitatea de a răspunde tuturor întrebărilor care, prin răspunsuri, ar induce resetarea lipsei de voință a membrilor acestei Instituții a Interesului Național (cum ar trebui să fie).

2 Responses to O nouă șansă…

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    *