„Concordia” întoarcerii Acasă!

Dacă tot va ajunge în Harghita și Covasna, am putea spune „dacă tot se va fi întors Acasă”, dar ar suna poate prea cinic, deși ar fi cât se poate de îndreptățit privind felul în care armata română a fost retrasă, izgonită politico-decizional de acolo în ultimele trei decenii, așadar, dat tot vine acasă, ar putea trece și prin alte „teatre” de operații decât cele rezervate simulărilor și exercițiilor. Să își aducă și aparatul civil de întreținere, „de cazemată”, să-și doteze soldații cu materialele necesare și să facă o intrare triumfală, ca de linie de front, și în zona monumentelor și a statuilor.

Este șansa de arăta că Armata Română își respectă înaintașii. Că nu se lasă intimidată de presiunile maghiarimii politice și își onorează Eroii.

Și sunt atât de multe de îndreptat acolo… Sunt numeroase monumente care trebuie scoase din zona de batjocură în care au fost împinse de autoritățile locale, ce ne hulesc de trei decenii tot ce e românesc, sunt statui, sunt troițe, sunt cimitire care vor trebui reabilitate. Sunt plăcuțe ilegale care au fost puse peste simbolurile noastre și pe care, de ce să nu o spunem?!, doar o Armată în marș de restituire istorică, le poate demonta.

De altfel, refacerea reperelor istorice ar reprezenta o componentă în sine chiar în sensul Exercițiului interministerial „Concordia 19” (prin Ministerul Apărării, cel al Internelor, SRI, SPP și Telecomunicații speciale), exercițiu destinat identificării mijloacelor de combaterea a unui posibil război hibrid. Un război hibrid care nu se manifestă doar în sferele, mai mult sau mai puțin „palpabile”, volatile, ale informațiilor, multidigitalizării, ale intruziunilor prin „fake-news” -uri, ale manipulărilor (inclusiv etnice) prin oficinele locale, ale inserției de pioni de destabilizare geostrategică dinspre liniile de dincolo de frontiere…

O prezență românească, atât de masivă, cu atâtea instituții implicate, de la Armată la servicii și structuri de telecomunicații, poate constitui un adevărat avanpost prin care Statul Român își poate face din nou simțită prezența în zonă. Și va fi mult mai facil și influent așa, printr-un exercițiu militar, în cadrul căruia pot fi reașezate și multe efigii înapoi pe locurile lor de drept, decât prin „tatonările” politice ale unor ape atât de tulburi și tulburate de trădările și vânzările dinspre toate partidele.

Poate cu această ocazie, capii Armatei vor avea curajul să spună lucrurilor pe nume… Poate îi vor privi pe românii în ochi și vor regăsi acolo sentimentul de siguranță pe care l-au avut în Martie ’90, când împotriva huliganismului maghiar erau trimiși parașutiștii militari. Și poate va „grănițui”, fie și simbolic, cu zeci de tricoloruri linia focurilor de veghe secuiești. Căci nimic nu se compară, nici o vorbă, nici o promisiune, nici un epolet vânturat prin zonă în vizite grăbite, cu încrederea pe care întoarcerea Acasă a 500 de militari o poate da.

Poate vom înțelege și ne vom asuma redeschiderea liniei noastre de prezență, abandonată de Armata Română, retrasă, îngenuncheată politic, deși acolo ființa un corp de armată moștenitor în timp al faptelor eroice ale înaintașilor, fiind timpul ca unitățile militare să revină la statutul lor. Pentru că focurile pe care le tot pun veneticii nu se sting cu vorbe de la București, și acelea tot mai puține și doar dinspre presa naționalistă și unele asociații…

Exercițiul interministerial „Concordia 19” trebuie să fie începutul unei prezențe care ar trebui să se întindă cu mult dincolo de 2020, ce nu va fi nicidecum anul de apogeu al acțiunilor budapestane, inclusiv ca război hibrid coordonat de Departamentul Trianon.

Armata Română se întoarce „acasă”, acolo de unde a fost plecată doar fizic, dar a rămas ca bastion de încredere în inimile românilor, dându-le putere de a-și intona Imnul și a-și flutura Tricolorul. Iar românii din zonă, vreme de o săptămână (poate părea puțin, dar câte clipe astrale se pot naște!), trebuie să-și întâmpine frații cu tricolorul la geam.

Evident, timp de o săptămână, vreme de un exercițiu românesc în zonă, neghinele politice maghiare vor sta cuminți! Și nici sitele ungurești de la Budapesta nu se vor agita. Ba, se poate ca nici o talpă de politician budapestan, cu aere de horthyst descălecător, să nu mai pășească pe acolo. Iar pentru o săptămână, Budapesta, prin Departamentul Trianon, de intruziune, de asalt al Ardealului, inclusiv informatic și hibrid, își va îndrepta „tunurile” spre alte repere. Mașinăriile lor vor continua să producă propagandă, dar gurile de revărsare ale urii vor fi îndreptate înspre alte zone.

Or, nu ar fi păcat să nu permanentizăm această stare de liniște și de firesc?!… Mai ales că, nici nu avem nevoie de 500 de soldați să defileze tot timpul acolo. Doar să repare acum, cu mortar, cu marmură și ciment, și mii de tricoloruri, starea de facto a expresiei de azi a  românismului, și să lase apoi „de gardă” câteva unități militare redeschise… Poate chiar un Corp de Armată adus la o dimensiune cuvenită, gest care le-ar asigura capilor armatei, inclusiv ministrului, locuri meritate în cărțile de Istorie.

Mergeți Oșteni Acasă! Mergeți în Ardeal și duceți cu voi efigiile perenității Neamului Românesc!