Tezaurul bizantin de la Devnea/Varna (Bulgaria)

Urme ale strămoșilor apar mereu din colbul sutelor și miilor de ani, oferind cercetătorilor șansa de a completa paginile de istorie rămase albe. Astfel, de curând arheologii bulgari au descoperit un tezaur de 56 de monede din aur şi bronz din epoca împăratului bizantin Teodosie al II-lea (401-450 e.n.), în cadrul unor săpături realizate în localitatea Devnea. Devnea este o comună în regiunea Varna din Bulgaria, formată din orașul Devnea și satele Kipra și Padina.

Deocamdată au fost localizate 16 monede din aur – 14 cu efigia împăratului Teodosie al II-lea, una care o reprezintă pe soţia sa, Aelia Eudoxia, şi o alta care îl reprezintă pe împăratului Valentinian al III-lea. Pe reversul monedelor este gravată o cruce creştină. Au fost descoperite, de asemenea, 40 de monede din bronz. Monedele au fost descoperite în cadrul unor săpături arheologice efectuate la câţiva metri de Muzeul Mozaicurilor din acest oraş aflat la 400 kilometri distanţă de Sofia. În aceaşi zonă a fost descoperit în 1929 un tezaur monetar format din peste 80.000 de monede din argint (Tezaurul de la Marcianopolis), din epoca împăratului roman Marc Antoniu. Potrivit Primăriei din Devnea, există mari posibilităţi să fie realizate şi alte descoperiri în aceaşi zonă.

„Credem că monedele au fost ascunse în timpul unui atac asupra oraşului din partea hunilor, care au distrus Marcianopolis (fost oraş roman, pe ruinele căruia s-a ridicat actualul Devnea), şi au rămas până acum îngropate”, a declarat Hristo Kuzov, şeful echipei de arheologi care au descoperit tezaurul. Monedele din bronz erau cele utilizate în tranzacţiile cotidiene, în timp ce monedele din aur erau depozitate (tezaurizate) în locuri speciale, fiind destinate cheltuielilor importante. Arheologii sunt de părere că monedele, care au fost găsite într-o cutie din ceramică, aparţineau unui militar de rang înalt sau unui comerciant bogat. Marcianopolis a fost un important centru economic şi religios al Imperiul Roman şi, ulterior, al Imperiului Bizantin. Inițial localitatea se numea „Parthenopolis”, dar a primit denumirea de Marcianopolis, în anul 106, după cel de-al Doilea Război Dacic, în onoarea Ulpiei Marciana, sora Împăratului Traian. Orașul a fost atacat de goți, în anul 267, iar în 368, împăratul Valens l-a utilizat ca reședință de iarnă. În timpul Imperiului roman târziu, orașul Marcianopolis a devenit capitală a provinciei Moesia II. Orașul a fost distrus de hunii conduși de Attila, în 447, chiar după bătălia de la Utus. Împăratul bizantin Iustinian I a reconstruit orașul și l-a fortificat. Însă, acest lucru nu i-a împiedicat pe avari să-l jefuiască, în 587, înainte de a fi recucerit de bizantini. În 596, armatele Imperiului Roman de Răsărit s-au concentrat în oraș înaintea unei expediții militare importante îndreptate contra avarilor instalați la nord de Dunăre. În pofida atacurilor frecvente ale barbarilor veniți de pe malul nordic al Dunării, Marcianopolis a rămas un oraș important până la distrugerea lui de către avari, în cursul unui raid din 614 – 615. Slavii s-au instalat apoi în regiune în prima jumătate a secolului al VII-lea și au denumit „Devina” ruinele vechiului oraș. Orașul este menționat în documente de la jumătatea secolului al VII-lea, dar referințele la acesta dispar rapid după cucerirea regiunii de către protobulgari și fondarea Primului Stat Bulgar.

Împăratul Flavius Teodosie s-a născut în aprilie 401 ca cel mai mare fiu al lui Aelia Eudoxia și a împăratului bizantin Arcadie. În ianuarie 402 el a fost numit co-împărat de către tatăl său Arcadie și a urcat pe tron în 408, la moartea tatălui său, sub regența prefectului pretorian Antemie. Sora sa cea mare, Pulcheria a influențat puternic viața lui Teodosie, în special prin împingerea lui spre creștinismul ortodox. În 414, la vârsta de cincisprezece ani, Pulcheria l-a demis pe Antemie din cauza felului greșit în care își realiza atribuțiile de tutore față de Teodosie. Ea și-a asumat funcția de regentă și a fost proclamată augusta, în același timp devenind regenta lui Teodosie. În 416, Teodosie al II-lea a fost proclamat împărat de drept. În timp ce și-a păstrat o influență redusă asupra guvernării, Pulcheria a avut o importantă influență asupra lui Teodosie în privința problemelor ecleziastice. În iunie 421, Teodosie s-a căsătorit cu Aelia Eudoxia, care i-a dăruit o fiică, Licinia Eudoxia. Cu toate că în timpul domniei sale au avut loc evenimente importante, preîntâmpinarea acestor evenimente s-a făcut mai mult prin eforturile altor persoane. Ca răspuns la invaziile goților din zonele vestice ale imperiului, în 413 a început construcția unor fortificații extinse, construcții conduse de regentul Antemie. Aceste noi fortificații au fost numite Zidul lui Teodosie. În 429, Teodosie a numit o comisie care să adune toate legile emise încă din timpul domniei lui Constantin cel Mare. Lucrarea a fost publicat cu numele de „Codex Theodosianus” în anul 438. Cu acordul împăratului Imperiului Roman de Apus, Valentinian al III-lea, colecția a fost publicată sub forma a 16 volume. Acest cod juridic a stat și la baza codului de legi emis de împăratul Iustinian în anul 529. Pulcheria, sora lui Teodosie, care era o creștină pioasă, a menținut o atmosferă austeră la curte. Sub influența sa, Teodosie și soția sa Aelia Eudoxia au devenit credincioși creștini. Deși se arăta indiferentă față de arianismul practicat de triburile germane, Pulcheria s-a opus cu hotărâre învățăturilor eretice ale lui Nestorie. Cu orice ocazie în care Teodosie înclina să îl sprijine pe Nestorie, care era patriarhul Constantinopolului, Pulcheria, care îl sprijinea pe Chiril al Alexandriei, își reafirma influența asupra fratelui ei ținându-l departe de nestorianism. Aceste controverse au dus în cele din urmă la Sinodul III Ecumenic, care s-a ținut la Efes, în Asia Mică, în anul 431. Sub influența eunucului Hrisafie, în 441, Teodosie a fost convins să o demită pe sora sa. De atunci, Teodosie a început să sprijine erezia monofizită care era promovată de arhimandritul Eutihie și de Dioscor (patriarhul Alexandriei și succesorul Sf. Chiril). Vederile lui Eutihie au fost validate de „Sinodul tâlhăresc” din 449. În 28 iulie 450, Teodosie a murit după ce a căzut de pe cal în timp ce traversa râul Lycus, când s-a rănit grav la coloana vertebrală. Noul împărat, Marcian, soțul Pulcheriei s-a reîntors la ortodoxie și a convocat Sinodul de la Calcedon în anul 451, care a declarat monofizismul ca fiind o erezie (surse: wikipedia.org; stirileprotv.ro)

Prezența semnului creștin al crucii pe monedele de aur nou descoperite confirmă caracterul ortodox al credinței propovăduite la acel moment de Imperiul Bizantin (sec. V). (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*