În volumul „Între Dumnezeu şi Neamul Meu”, autorul, Petre Ţuţea menţionează: „Poporul Român este una din minunile lui Dumnezeu în marşul Lui pe pământ”, zicere care nu prea se armonizerază cu trista sa cugetare trimiţătoare la suferinţa anilor de temniţă şi acelaşi Popor Român.
În 2012, cu prilejul trecerii prin România, profesorul sârb Miodrag Stanojevic adresa românilor un mesaj plin de înţelepciune, greutatea lui fiind însutită, astăzi, 2 octombrie 2019, mai cu seamă după obrăznicia nepedepsită a extremiştilor alogeni şovini de la Valea Uzului: „Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sârbesc. Reamintesc « Fenomenul Csibi Barna », un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (Avram Iancu – n.a.), autorităţile române ignorând acest gest. Pe marginea sa, vă propun un exerciţiu de imaginaţie: ce s-ar fi întâmplat dacă: un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos; un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (primul prim-ministru al Israelului – n.a.) sau pe Golda Meir (de asemenea premier al Israelului – n.a.); un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje;
Răspunsul la ultimul „dacă” nu poate fi decât unul singur: dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern. […] Ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu: un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun în cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: « săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă ». Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge. Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră”. […]
Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România. De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina? Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în «Traseul Legendelor Sătmărene)» că românii sunt « un popor paşnic, binevoitor şi primitiv» şi, completez eu, un popor « imbecil de tolerant». Totodată ei ştiu că slavii (din Slovacia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit”.
Firesc, vă veţi întreba ce legătură au cele două citate cu seria sesiunilor de comunicări şi dezbateri ştiinţifice desfăşurate la Maia, judeţul Ialomiţa între anii 2004-2019 sub denumirea „Retrăiri istorice în veacul XXI”? Au! Şi fiindcă manifestările menţionate au ca deviză suverană respectarea adevărului, acesta trebuie rostit aşa cum este el:
Ei au dat startul „Retrăirilor istorice” de la Maia, nu altcineva! Acolo a fost este şi va mai fi încă locul de adunare nu al incompetenţilor comentatori conjuncturali, ci al istoricilor corecţi, al istoricilor-patrioţi. Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrașcu, general de armată (r) prof. univ. dr. Vasile Cândea, general Br. (r) Prof. univ.dr. Nicolae Ciobanu, prof. univ. dr. Petre Ţurlea, general de armată (r), dr. Mircea Chelaru, colonel (r) dr. Constantin Moşincat, prof. univ. dr. Corneliu Mihail Lungu, prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, comandor (r) dr. Aurel Pentelescu, col. (r) prof. Ion Măldărescu, dr. Costin Scurtu, comandor av. (r) dr. Marius Adrian Nicoară, prof. dr. Mariana Păvăloiu, dr. Lavinia Dumitraşcu, comandor av (r) dr. Jănel Tănase, comandor (r) Emilian Munteanu, dr. Ph. D. Alba I. C. Popescu, colonel dr. Fechete Mircea, dr. Alin Spânu, col. (r) dr. Mircea Tănase… Sunt o parte dintre cei care au fost prezenți la multe dintre edițiile acestui eveniment remarcabil de la Maia, fie-ne cu iertare nescrierea tuturor participanţilor.
Spre beneficiul tuturor, Consiliul Judeţean (C.J.) Ialomiţa, condus de dl. Victor Moraru -Preşedintele C.J. Ialomiţa şi dl. Ionel Gae – Vicepreşedintele C.J. Ialomiţa au înţeles şi apreciat menirea şi valoarea manifestării, susţinând financiar eforturile epuizante ale organizatorilor – de facto. O explicaţie este însă imperios necesară: administrarea administrativ-financiară a fondurilor alocate de către C.J. Ialomiţa a fost încredinţată unei societăţi care – zice-se, conform unei înţelegeri cu C.J. Ialomiţa, niciunde făcută publică – cu de la sine putere s-a erijat în atoatefăcătoare de minuni pământene şi organizator nr. 1 al sesiunii de comunicări ştiinţifice. Şeful acestei „societăţi” declarat pe toate paralelele şi meridianele drept diplomat, ambasador WATC-ONU (a se vedea cartea sa de vizită), şi-a pus numele precum păduchele în frunte pe programul desfăşurării manifestării, pe invitaţii, pe albumul „retro”, pe afişe… Nu Jipa Rotaru, nu Costel Vlad, ci ilustrul diplomat. Mai mult de-atât, pe data de 8 septembrie a.c. prezent la fel ca… personajul în cauză, la lucrările Consiliului Mondial Român (? – un O.N.G. al românilor din S.U.A. – n.n.) moderat de dl. General Mircea Chelaru a declarat cu voce strigătoare la Cer: „De 15 ani de zile EU organizez sesiunile de comunicări ştiinţifice de la Maia”. Numele prof. univ. dr. Jipa Rotaru nu a fost pronunţat, numele prof. Costel Vlad nu a fost pronunţat, doar al ilustrului diplomat s-a făcut auzit. Curat murdar Coane…! Urât miroase minciuna, dar şi mai meschină este confiscarea meritelor altora. Oare asemenea isprăvi se numesc astăzi acte de diplomaţie? S-a umplut ţara de demolatori ai valorilor naţionale.
Să audă toată Ţara: chiar dacă alt nume a fost căţărat pe toate gardurile, comandorul (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru şi prof. Costel Vlad au fost, sunt şi vor fi sufletul organizării acestei manifestări din România postdecembristă. Personajul uzurpator este doar administrator al resursei financiare pusă la dispoziţie de C.J. Ialomiţa, nimic mai mult, iar a te erija în altceva decât eşti nu se poate numi act de bravură, ci infracţiune. Şi ştiu ce spun, pentru că, pe parcursul anilor, loc de întâlnire al unora dintre cei menţionaţi, dar şi al multor altor personalităţi remarcabile ale istoriografiei şi ale „frontului invizibil” interesaţi de evidenţierea adevărul istoric au fost şi cele iniţiate de autorul acestor rânduri, manifestări derulate sub imperiul adagiului latin „Amor Patriae nostra Lex!” şi sub egida Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (A.O.Ş.R.). Temele acestora au fost incitante, dialogurile contradictorii nelipsind şi dând sens şi veridicitate comunicărilor: „Basarabia 100” (Râmnicu Vâlcea – 2012), Istoria şi serviciile secrete (Prundeni, Vâlcea – 2014), „Ştiinţa, Istoria, Armata şi serviciile speciale în apărarea României” (Prundeni, Vâlcea – 2015).
La final, îl citez din nou pe prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu: „Istoria postdecembristă după Evenimentele Conspiraţiei din 1989, se face programată metodic, politic, instituţional, opţional, cu variante alternative sau suprainstituţional, la celebra Şcoală de Toamnă – Jipa Gheorghe Rotaru – Maia Catargi, Ialomiţa, sub enigmatica egidă: « Retrăiri istorice în veacul XXI ». Eveniment al istoriografiei românești, asumat responsabil de un adevărat formator al multor generații de înalți ofițeri români, așa cum este comandor (r) prof. univ. dr. Jipa Gheorghe Rotaru, care își reafirmă astfel cu verticalitate convingerea că istoria românescă, ca de altfel întreaga societate românescă are mai mult ca oricând nevoie de Adevăr!”. O fi ce-o fi personajul-„diplomat”…, dar mai prieten îmi este Adevărul!
Lasă un răspuns