Printre zecile de cetăți și așezări geto – dacice din zona Harghita – Covasna se află și așezarea de la Olteni. Specialiștii sunt de părere că la Olteni se află cea mai veche mărturie despre un sat getic documentat, iar zona cuprinde dovezi incontestabile despre prezența geților aici până în secolul V, vreme de un mileniu, înainte, în timpul și cel mai important după eliberarea zonei de romani. Satul Olteni se află situat în depresiunea Sfântu Gheorghe și aparține, din punct de vedere administrativ, comunei Bodoc din județul Covasna. Este situat la 10 km nord de orașul Sfântu Gheorghe, de ambele părți ale D.N-12, Brașov – Miercurea Ciuc. Satul este străbătut de la nord spre sud de râul Olt, după ce acesta părăsește trecătoarea Tușnad. Și în satul Olteni este atestată existența milenară a geților înainte, în timpul și după ocupația romană.
Una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din România demonstrează existența geților în Transilvania și continuitatea lor în Ardeal pe parcursul unei perioade mari și greu de determinat în timp. Pentru prima oară, specialiștii au scos la lumină o așezare completă, formată din sat și cimitir, pe șantierul arheologic de la Olteni, din comuna Bodoc. Munții Baraolt sunt mărginiți la est, vest și sud de valea Oltului. Ei delimitează această zonă pe partea dreaptă a Oltului cu înălțimi netezite ce ating 1000 m. Pe partea stângă a Oltului sunt situați munții Bodoc, ce au altitudini ceva mai mari, cuprinse între 800 și 1200 m, și sunt constituiți din gresii, micro-conglomerate și marne de vârstă cretacică, aparținând zonei flișului intern.
Terasele înalte aflate pe ambele maluri ale Oltului au fost preferate pentru stabilirea așezărilor începând din perioada preistorică și până în zilele noastre. Terenurile oferă condiții optime pentru practicarea agriculturii și creșterii animalelor. Un avantaj al zonei îl constituie faptul că în apropierea așezărilor, alături de izvoarele de apă minerală, se află un izvor cu apă minerală sărată.
Valeriu Sârbu, cercetător științific gradul I și director adjunct la Muzeul Brăilei ne spune: „Este prima data când în Transilvania avem documentată o comunitate getică prin mai multe vestigii, printr-o așezare, un sat și un cimitir, o necropolă. Avem locuințe, dar și cimitirul, care datează din sec. IV-III î.Hr. Așa putem demonstra existența geților în acea zonă, de atunci până la cucerirea romană și după stăpânirea romană. În apropiere, este o alta așezare getică din secolele IV-V d.Hr., care arată continuitatea geților pe parcursul unui mileniu, într-un areal de câțiva kilometri.” În toamna anului 2000, în zona carierei de nisip deschise de către o firmă la marginea de sud a satului Olteni, au fost descoperite două situri arheologice (Situl A și Situl B). Ambele situri au fost afectate de lucrările de construcție. Situl A, a fost afectat în partea sa sudică de exploatările mai vechi de nisip, iar în partea estică de calea ferată Brașov Miercurea-Ciuc. Situl B a fost distrus în mare parte de vechea carieră de nisip ce a funcționat la începutul sec. XX și de construcția DN 12 Brașov-Miercurea Ciuc.
În anii 2001-2009, conform unui contract de eliberare a terenului de sarcină arheologică încheiat între S.C Domarkt și Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, ambele situri au făcut obiectul unor săpături arheologice preventive. Cercetările efectuate pe suprafața de circa 15000 mp în cadrul Sitului A (2001-2005) și respectiv 15000 mp în cadrul Sitului B (2005-2009), au scos la iveală peste 500 de complexe ce datează din: neolitic (Cultura Ceramicii Liniare cu note muzicale); eneolitic (Boian-Giulești, Precucuteni I-II și Cucuteni – Ariușd); epoca bronzului (Cultura Noua); a doua epocă a fierului (cultura geto-dacică) și perioada post-romană (Cultura Sântana de Mureș – Cerneahov). Dan Buzea, arheolog, șeful Secției de cercetare și valorificare a patrimoniului, la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, spune despre toate acestea următoarele: „Este o descoperire foarte importantă, mai ales necropola getică, pentru că este singura din secolele IV-III î.Hr. găsită până acum în Transilvania.” Până în momentul de față au fost descoperite șase morminte ale necropolei dacice, dar se estimează ca în împrejurimi mai sunt câteva sute. Recent, au fost cercetate două dintre ele, care se adaugă altor patru, descoperite în 2005 și 2006. Cele șase morminte se află la 6-10 metri distanță unul de altul și au multe caracteristici comune (aici s-a practicat inclusiv incinerația, iar depunerile au fost protejate de structuri din lemn, toate vasele utilizate ca urne ori cu ofrande fiind modelate cu mâna). Specialiștii au găsit vase din morminte, tronconice, ori bitronconice (în forma de trunchi de con), și străchini, plus un picior de la un vas, ceea ce indica o utilizare preferențială a unor tipuri de recipiente pentru practicile funerare. La Olteni, săpăturile au început în urmă cu șapte ani, fiind inițiate de Muzeul National al Carpaților Răsăriteni (MNCR) și finanțate de o firmă din Brașov care are acolo o carieră de nisip și este obligată, conform legii, să suporte cheltuielile de cercetare, întrucât terenul îi aparține. Materialul arheologic descoperit este format din vase ceramice (oale, străchini, castroane, pahare etc), fragmente de vase ceramice, obiecte din piatră (râșnite, cuțite, răzuitoare), os (ace) și lut ars (plastică antropomorfă și zoomorfă, elemente de cult). Obiectele se află în prezent în patrimoniul Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe si vor fi expuse.
Săpăturile continuă, iar arheologii se așteaptă să descopere și oase mineralizate ale geților, care nu s-au distrus prin ardere, precum și alte vase. Situl A ocupă o primă terasă înaltă situată pe partea dreaptă a Oltului și se întinde spre sud, de la marginea de sud a satului pe lungimea de circa 800 m (nord-sud), pe o fâșie de teren lată de 80-200 m (est-vest). Este delimitat din vest de DN 12, iar din est de calea ferată Brașov – Miercurea-Ciuc și de râul Olt. Suprafața sitului este plană. Stratul de cultură este sărac. Solul arabil are grosimea de 0,3-0,4 m și este reprezentat de un strat de humus negru. Imediat sub acesta apare solul steril, format din argilă de culoare galbenă. Lucrările agricole practicate cu mijloace mecanizate au distrus în timp stratul de cultură, doar complexele adâncite în solul steril au rămas neafectate de intervențiile antropice.. Perioada târzie a epocii bronzului în sud-estul Transilvaniei este reprezentată de cultura Noua, care, parțial, este contemporană cu ultimele manifestări ale culturii Wietenberg și nemijlocit precede începutul Hallstatt-ului. Cele mai importante descoperiri privind această cultură s-au făcut la Zoltan (așezare) și Brăduț (complex ritual). Densitatea siturilor culturii Noua în sud-estul Transilvaniei este mult mai mică decât în Moldova.
Pe teritoriul județelor Covasna și Harghita, în prezent sunt cunoscute doar circa 33 situri arheologice atribuite acestei culturi. Descoperirea aparținând culturii Noua de la Olteni Sud prezintă strânse legături cu așezarea de la Zoltan „Nisipărie”, care este una dintre cele mai amplu cercetate stațiuni ale epocii bronzului din Transilvania, și cel mai reprezentativ sit pentru cultura Noua în această provincie. La Olteni au fost descoperite și cercetate 119 complexe, reprezentate de gropi „menajere” ce au fost atribuite culturii Noua. Complexele au fost delimitate la adâncimea cuprinsă între 0,4-0,6 m de la suprafața actuală a terenului și s-au delimitat la nivelul solului steril (reprezentat de pământul argilos de culoare galbenă) prin pete circulare de pământ ce aveau culoarea brună. Gropile „menajere” au în general forma de clopot, cu gura circulară rareori ovală (diametrul gurii cuprins între 0,6-1,4 m), pereții oblici spre exterior uneori chiar verticali și fundul drept. Dacă avem în vedere forma și umplutura, gropile pot fi încadrate în categoria gropilor de provizii, utilizate apoi la umplerea lor cu resturi menajere și astupate intenționat. Nu excludem posibilitatea ca unele dintre acestea să fi fost săpate în vederea extragerii lutului. Adâncimea maximă până la care au fost săpate aceste complexe este de 1,8-1,9 m de la suprafața actuală a terenului. În ceea ce privește ceramica, se observă că se caracterizează prin răspândirea largă a vaselor de categorie semifină (lut în amestec cu nisip cu bobul mărunt), bine netezite sau lustruite, arse atât oxidant cât și reductant. De o frumusețe aparte sunt ceșcuțele cu toarte supraânălțate. Acestea au gura ușor evazată cu marginea buzei rotunjită, gâtul scurt uneori abia sesizabil, corpul bitronconic și baza plată sau sferică. De buză sunt aplicate în bandă două toarte supraînălțate ce sunt prinse de corp în zona diametrului maxim. Dintre piesele descoperite se remarcă cele lucrate din bronz: străpungătoare; os: ace, netezitoare, dăltițe; lut ars: fusaiole, rotițe de car miniatural și din piatră (râșnițe întregi și fragmentare; cute etc). În urma cercetărilor arheologice preventive de la Olteni Sud, s-au adus noi contribuții privind așezările din perioada târzie a epocii bronzului aparținând culturii Noua (date despre dispunerea complexelor, cultura materială, umplutura gropilor „menajere” etc.), din arealul său intracarpatic. În cuprinsul Sitului A, au fost descoperite și cercetate o locuință și 3 gropi „menajere” getice din sec. V-III î.Hr.
Locuința fost descoperită la 0,35 – 0,4 m de la suprafața terenului. Partea păstrată a locuinței a fost adâncită în solul steril (lut galben). Conturul gropii sale avea forma aproximativ ovală, groapa avea pereții verticali și fundul orizontal și drept. Dimensiunile gropii locuinței: 6,5 m x 4,3 m, adâncimea de 0,55-0,65 m de la suprafață terenului actual. În jurul gropii locuinței, în solul steril, au fost identificate gropi de stâlpi. În interiorul gropii locuinței a fost identificată o altă groapă de stâlp care probabil sprijinea acoperișul. În partea superioară a umpluturii locuinței au fost descoperite mai multe vase ceramice sparte fragmente ceramice izolate, fusaiole, un fragment de râșniță, pietre neprelucrate de dimensiuni neînsemnate și resturi de oase animaliere. Ceramica descoperită în umplutura gropilor „menajere” este similară cu cea descoperită în locuință. Într-o groapă a fost descoperită o verigă din bronz, circulară în secțiune și decorată cu trei grupe de câte două nodozități, așezate la distanțe egale (surse: romaniaortodox.info; wikipedia.org; mncr.ro; academia.edu).
Prin descoperirea acestei așezări permanente a geților de la Olteni (jud. Covasna), din perioada sec. IV î.Hr. – sec. V d.Hr., se confirmă continuitatea milenară a strămoșilor noștri pe aceste meleaguri, fără sincope și fără vid de populație. (G.V.G.)
Lasă un răspuns