În căutarea Regelui Andrei al II-lea

Câteodată explorarea arheologică a unui sit istoric cere pregătire de detectiv, răbdare și emoție, sau acțiune la limita realității. Ca un adevărat Indiana Jones, arheologul trebuie să facă față tuturor piedicilor, spre aflarea adevărului istoric. Astfel se întâmplă și în localitatea Igriş din judeţul Timiş – aflată la 62 de kilometri de Timişoara -, cea care a fost pusă pe harta arheologiei europene, odată cu începerea săpăturilor şi cercetărilor de la mănăstirea cisterciană „Egres”. Este una dintre cele mai ample proiecte arheologice demarate în 2016, în Europa. Totul a pornit de la un plan al renumitului arheolog maghiar Major Balazs, de la Universitatea Catolică „Péter Pázmány” din Budapesta, de a căuta urmele regelui ungar Andrei al II-lea (1205-1235), un personaj care a avut un rol important în Cruciadele de acum aproape 800 de ani.

Lucrările arheologice de la Igriş au început în această vară, în cadrul unei proiect internaţion româno-maghiar, în care sunt implicate Universitatea Catolică „Péter Pázmány” din Budapesta, Muzeul Banatului din Timişoara, la care mai participă Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din Bucureşti şi Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău. Anul viitor se vor aniversa 800 de ani de la începerea Cruciadei a V-a (1217-1221), la care a participat, personal, şi regele Andrei al II-lea al Ungariei.  „Este singurul rege din Europa Centrală care a participat la aceste cruciade. A fost un mare eveniment diplomatic al vremurilor de atunci, în această ciocnire a civilizaţiilor. Intenţia lui Andrei a fost să îşi extindă influenţa până în Ţara Sfântă. Istoricii susţin că la întoarcerea din cruciadă, Andrei al II-lea şi-a fi dorit să devină împăratul Constantinopolului. Asta şi pentru că soţia lui, Yolanda de Courtnay, era fiica împăratului latin al Constantinopolului, Pierre d’Auxerre. Cronicile arabe de atunci vorbesc cu respect de Andrei al II-lea”, a povestit Major Balazs.

De trei ani arheologii din România și Ungaria sapă la Igriș și scot la lumină obiecte și rămășițe umane din Evul Mediu. Arheologii știau că la Igriș, la începutul mileniului al doilea, călugării cistercieni au construit o biserică și au început căutările pentru a vedea ce secrete ascunde acest lăcaș de cult. Cercetările arheologice sunt conduse de Daniela Tănase de la Muzeul Banatului, în colaborare cu András Végh şi Teofil Rétfalvi, din partea Institutului de Arheologie al Universităţii Catolice „Péter Pázmány” din Ungaria. Continuarea cercetărilor arheologice din această vară (2019) la situl monahal Egreş, din localitatea timişeană Igriş (jud. Timiș), se derulează în cadrul unui proiect comun româno-ungar, lansat de Muzeul Naţional al Banatului (MNB) şi Institutul de Arheologie al Universităţii Catolice „Peter Pazmany” din Budapesta. Astfel au fost scoase la iveală noi vestigii, peste o sută de morminte medievale, de valoare arheologică deosebită.

În cadrul Programului de cercetare intitulat „Mănăstirea cisterciană de la Igriş şi mormintele regale ale casei Arpad”, lansat în 2013, se menţionează faptul că la începutul secolului al XIII-lea, „Regatul Ungariei a fost unul dintre cele mai prestigioase state din Europa medievală şi singurul stat din Europa Centrală care a lansat o cruciadă sub propriul său conducător, în 1217”, după cum arată etnograful Cecilia Şandor, consultant în comunicare. Regele Andrei al II-lea, care a condus şi cruciada maghiară, împreună cu cea de-a doua sa soţie, ducesa de la Constantinopol Jolanta Courtenay au fost înmormântaţi în mănăstirea Igriş, pe malul Mureşului. Având în vedere că furtunile istoriei au distrus cea mai mare parte a mormintelor regale medievale, cercetarea locului de înhumare a unuia dintre cei mai proeminenţi conducători ai dinastiei arpadiene are o importanţă deosebită pentru memoria şi istoria comună a popoarelor din regiune. Mănăstirea de la Igriş, fondată de Bela al III-lea, a primit sprijin regal timp de zeci de ani şi a devenit una dintre cele mai importante mănăstiri cisterciene, care şi-a înfiinţat filiale precum mănăstirea de la Cârţa. Mănăstirea şi-a revenit curând după devastarea provocată de invazia tătarilor (1241), iar în timpul războaielor cumane, regele Laszlo al IV-lea a păstrat aici Sfânta Coroană împreună cu comorile regale. Mănăstirea, transformată într-un fort după bătălia de la Mohacs (1526), a fost distrusă de trupele otomane (1551), iar rămăşiţele sale au dispărut încet-încet de la suprafaţa pământului. Mănăstirea dispărută a fost identificată pe baza măsurătorilor geofizice, primele săpături arheologice sistematice începând în 2016, când au fost descoperite o porţiune a navei din sud şi a transeptului. Pe lângă zecile de morminte medievale târzii, arheologii maghiari şi români au descoperit şi o groapă comună din timpul invaziei tătare, care ilustrează bogăţia mănăstirii, precum şi amploarea distrugerii sale în 1241.

În 2019, s-a continuat cercetarea pe o suprafaţă mai mare. Pe parcursul a trei luni, au fost exploraţi 160 mp din fosta biserică a abaţiei şi din curtea acesteia. Unul dintre cele mai importante rezultate a fost descoperirea unei structuri de formă dreptunghiulară, din cărămidă, din prima fază de construcţie, care împreună cu o altă construcţie similară, descoperită în 2016, ar putea constitui locul de odihnă al cuplului regal. Săpăturile din acest an au scos la iveală peste 100 de morminte, care se datează din secolul XIII până în Evul Mediu târziu. În cele mai vechi straturi medievale s-a găsit fundaţia unei biserici de dinainte de construcţia mănăstirii cisterciene, ceea ce dovedeşte, alături de alte descoperiri timpurii, că primii călugări cistercieni au ajuns într-o zonă locuită.

„În acest moment nu știu exact să vorbesc despre datarea ei, foarte probabil din secolul 11, despre care noi nu știam, călugării cistercieni care au fondat această mănăstire în 1179 preferau să își construiască lăcașul lor de rugăciune în zone mai retrase, nu în zone locuite. Este foarte interesantă această descoperire. Probabil, ei când au ajuns aici, această biserică era ruinată deja, dar este una dintre cele mai vechi biserici, chiar din România, aceasta din secolul 11, poate chiar 10. Modul în care a fost construită această biserică timpurie e foarte interesat. S-a săpat conturul bisericii în pământ, s-a adus lut galben, care s-a bătătorit, și pe acesta s-a construit o bisericuță mică, ce avea lățimea maximă de 7 metri și jumătate, o biserică cu absidă rotundă și un plan basilical. Deocamdată, o porțiune din ea am descoperit, sperăm că anul viitor să o descoperim în întregime. Am descoperit structuri ale bisericii cisterciene, pilaștri, zidul de nord al navei bisericii. Am săpat și în curtea bisericii unde am găsit iarăși o serie de anexe, dar încă nu putem spune exact ce sunt, pentru că această cercetare e ca un puzzle și în fiecare an venim cu noi secțiuni pentru a obține o imagine mai completă. În 2016 am găsit o structură de cărămidă semicirculară pe acest lut galben și nu înțelegeam ce este pentru că nu este normal ca un lut galben să fie atât de sus în straturile de cultură care erau de altă culoare și anul acesta am înțeles că de fapt este zidul din absida acestei biserici, care e o mare surpriză pentru toată lumea. Am găsit și obiecte frumoase care ne oferă o imagine asupra istoriei acestei mănăstiri. Este vorba despre fragmente arhitecturale ale lăcașului de cult, din piatră; am găsit și o inscripție pe marmură roșie, sunt doar câteva litere, dar cred că poate fi pusă în legătură cu mormintele regale. Am găsit și niște structuri dreptunghiulare de cărămidă adosate la pilaștri în zona centrală, și în 2016 și în acest an, care e posibil să fie locul mormintelor regale, dar încă nu ne putem exprima cu certitudine în acest sens. A fost descoperită și o monedă de aur, bizantină. Este vorba despre o monedă de la Împăratul Ioan al III-lea Vatatzes, de la Imperiul de la Niceea, care a domnit între anii 1222 – 1253, moneda fiind bătută la Magnesia și care este, să zicem, o monedă chiar contemporană cu perioada în care regele Andrei al II-lea, care a fost înmormântat la Igriș a domnit în regatul Ungariei”, a spus arheologul Daniela Tănase, responsabil științific al proiectului arheologic. „În Ungaria s-a găsit scheletul tatălui lui Andrei al II-lea, Bela al III-lea, astfel că, dacă aici s-ar găsi rămășițe osoase, ar fi foarte facil să se găsească o legătură între cei doi. Tătarii, în 1241, și ulterior alte popoare au distrus sitematic acest templu, astfel că e destul de dificil de găsit. E posibil ca aceste rămășițe osoase să nu mai fie aici, pentru că periodic au fost diferite năvăliri”, a spus Balasz Major, liderul grupului de arheologi din Ungaria. „Este mult de lucru, dar importanța sitului este foarte mare și credem că merită cotinuată această muncă, iar, dacă Consiliul Județean ne va sprijini, vom continua și anul viitor. Cu siguranță ne dorim o expoziție, pentru că sunt multe obiecte din anii trecuți și din acest an care vor fi restaurate și expuse, dar în viitor se dorește și ridicarea unui monument, există un spațiu unde se poate face un mic muzeu chiar în apropiere, și poate fi valorificată această zonă, să devină un punct de atracție turistică”, a declarat Claudiu Ilas, managerul Muzeului Național al Banatului. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*