Inscripția onorifică dedicată Împăratului Volusianus

La Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, în cadrul microexpoziției „Exponatul lunii” este prezentată ca monument epigrafic excepțional de la Apulum „Inscripția onorifică dedicată Împăratului Caius Vibius Volusianus de către Consiliul Municipal (Ordo Decurionum) al orașului”. În deschiderea expoziției din 3 septembrie, exponatul a fost prezentat de către dr. Radu Ciobanu, arheolog în cadrul muzeului sus amintit. Monumentul epigrafic prezentat a fost descoperit întâmplător în noiembrie 1970, pe strada Regimentul V Vânători, nr. 156 A, pe terenul lui Ion Hancheș. Inscripția face parte din categoria monumentelor onorifice – poate fi considerată eventual o bază de statuie – și ca atare presupune anumite elemente specifice de detaliu. De pildă, persoana căreia îi este dedicat monumentul, aici împăratul în cauză, deschide textul și după enunțul numelui apare o listă a demnităților publice pe care le aveau în momentul ridicării monumentului.

Așadar acestea sunt, în ordinea menționată în text: mare preot (pontifex maximus), investit cu puterea tribuniciană pentru a doua oară (tribunicia potestate II), părinte al patriei (pater patriae), de două ori consul și o singură dată proconsul. Al doilea element de detaliu specific este identificarea autorității publice care ridică monumentul respectiv, în cazul de față consiliul municipal (așa numitul ordo decurionum). În sfârșit, al treilea element de o importanță locală majoră este titulatura orașului de pe malul Mureșului, anume Colonia Aurelia Apulensis Chrisopolis („Orașul de aur” sau „Orașul aurului” – pentru că de aici „se alimenta” cu aur Imperiul Roman în perioada ocupației), adică Alba Iulia de astăzi. Consiliul municipal al oricărui oraș roman era acest ordo decuriorum despre care amintește textul inscripției. Decurionii trebuiau să întrunească anumite condiții prealabile față de care nu puteau fi desemnați în funcție. Aceștia trebuiau, între altele, să fie cetățeni romani, în vârstă de cel puțin 25 de ani, să nu fi fost condamnați pentru delicte, să aibă o conduită ireproșabilă și să posede o avere de cel puțin 20 000 de sesteți (sumă cel puțin modică).

În cele mai multe cazuri averea unui cetățean roman, eligibil ca decurion, trebuia să fie de aproximativ 250.000 de sesteți, în cazul unor metropole. De multe ori decurionii trebuiau să finanțeze din veniturile proprii diverse lucruri de utilitate publică din cadrul comunității de care aparțineau. Echivalerul, ca rang de autoritate publică a acestui ordin al decurionilor la scara Imperiului Roman, era acela al senatului. După cum senatul era autoritatea publică supremă la nivel central, tot așa la nivelul provinciilor, orașele aveau aceste consilii municipale care le administrau. Cel căruia îi este dedicat monumentul epigrafic este Gaius Afinius Vibius Volusianus (d. august 253), cunoscut sub numele de Volusianus  și care a fost împărat roman între 251 – 253, împreună cu Trebonianus Gallus. El a fost fiul lui Trebonianus Gallus și al Afiniei Gemina Baebiana. A avut o soră, Vibia Galla. Moartea lui Decius în iunie 251 a dus la ascensiunea la tron a lui Trebonianus Gallus. Acesta l-a asociat la domnie pe Hostilian, fiul lui Decius. Volusianus a fost numit Caesar și Princeps Juventutis. La sfârștul aceluiași an, Hostilian a murit de ciumă și a fost înlocuit de Volusianus ca Augustus și co-împărat. A fost ucis de armată împreună cu tatăl său în 253, la Interamna (surse: mnuai.ro; urbeamea.ro; proalba.ro; abnews.ro; alba7.ro; alba24.ro; ziarulunirii.ro; ziare.com; radiounirea.ro; wikipedia.org).

Acum știm cum era privită Alba Iulia în antichitate de către Imperiul Roman, ca un adevărat „oraș al aurului” (Colonia Aurelia Apulensis Chrisopolis), de unde venea prețiosul metal ce alimenta trezoreria imperiului și punea în mișcarea uriașul miriapod al șantierelor și al armatelor imperiale aflate pe imensul teritoriu aflat sub administrația acestuia.

Astfel de expoziții ne aduc în atenție artefacte unice și valori importante din colecțiile muzeelor noastre. Readuse în lumină și puse la dispoziția doritorilor  – turiști sau istorici -, acestea se constituie în dovezi clare ale bogatei noastre istorii naționale ce merită a fi cunoscută. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*