Este grav că statul își umilește cetățenii cu o asemenea hârtie… Cazier de non-violator… Dar și mai dramatic este că oamenii se lasă umiliți și, în loc să întrebe în numele cărui principiu juridic statul își permite să aplice prezumția de vinovăție, până la obținerea dovezii probatorii, se așază la cozi… Se înghesuie să își ia „certificatul de integritate comportamentală”, că doar e o hârtie și trece și asta, nu?!
Și, da, coada va trece, hârtiile vor ajunge și ele într-un sertar prăfuit, dar umilința va rămâne. Și va fi cu atât mai mare și de neiertat în condițiile în care ea a fost girată, nu de indiferența oamenilor, nici de lașitatea de a-și impune dreptul la prezumția (a priori, căci este esența unei democrații) de nevinovăție, ci pur și simplu de frica față de ziua de mâine. De teama pentru locul de muncă.
Se prea poate ca mintea românului (mai ales bugetar) să fii judecat la rece, pentru că, în fond, la ce salarii încasează unii, „se merită și o umilință”, chiar și o autoumilire și slugărnicie servilă față de niște necunoscuți, alias parlamentari, care și-au bătut joc de sensurile intangibile ale noțiunilor de Demnitate Umană, Demnitate Profesională și, mai ales, Prezumția de nevinovăție…
La ce va folosi această ciornă neconstituțională? Cum va împiedica ea un pedofil să acționeze? În loc să-i izoleze, să le pună lațuri de limitare, brățări electronice, statul se protejează pe sine (nu pe cetățeni), căci, de fapt, despre asta este vorba, despre viitoarele posibile procese de învinovățirea a autorităților pentru victimele unor cazuri infracționale „generate” de inacțiunea, neprofesionalismul și indiferența unor angajați care nu și-au făcut treaba, nu au fost la datorie sau au fost și au acționat discriminatoriu… După eliberarea „în masă” a acestui tip de cazier (umilitor prin însăși numele lui: „Certificat de integritate comportamentală”), orice îndreptare juridică a victimelor împotriva statului va fi nulă de la sine. Pentru că, fluturând „cazierele”, statul se va spăla pe mâini și va spune că angajații lui și-au făcut treaba.
Că a fost nesimțit și neinstruit operatorul de la „112”? Că și-a permis să „selecteze” și să „prioritizeze” pe criteriile lui subiective, de rasă, de gen, de propriu comportament domiciliar?… Că nu au nimerit polițiștii strada, orașul, poate nici județul?… Că nu au știut să găsească o adresă peste care ar da și un orb (și nu doar în Brăila)?… Statul se va exonera de orice vinovăție, pentru a nu a mai putea fi adus în fața legii pentru incompetența, neprofesionalismul, rasismul, prejudecățile, lipsa de acțiune sau acțiunea tardivă și fără o minimă empatie a funcționarilor lui.
Și este grav și faptul că, deși sunt vizate otova profesiuni de formare, de educare și cunoaștere (inclusiv a drepturilor și libertăților garantate de Constituție!), nici o asociație profesională nu spune nimic.
Sunt atâtea sindicate… Sunt atâtea asociații profesionale… În toate domeniile vizate de acest nou tip de cazier. Sănătate, educație… Dar toate tac mâlc. Nu se implică, nu îi reprezintă de facto și de drept pe membrii lor, nu le apără demnitatea.
Cum să trimiți un medic la poliție pentru „vinovăția” de a-i face pe alții sănătoși, de a consulta și vindeca? Cum să umilești un profesor pentru rolul și rosul lui, de a educa, pentru că, nu-i așa, lucrează cu prichindei? (De altfel, ciorna-cazier este utilă doar la locul de muncă. Nu pe stradă. Nu pentru apărarea de infractori, pedofili, violatori, racolatori…).
Se încalcă grav principiul nevinovăției. Se instituie pe ușa, de loc de prin dos a parlamentului și guvernului, principiul vinovăției până la dovedirea cu „proba” ciornei-cazier.
Or, acest cazier devine o speță în sine. Practic, de acum înainte, oricine va fi putea fi tratat din perspectiva unei vinovății „a priori” până la dezvinovățirea pe cheltuiala cetățeanului (pe timpul și banii lui). Sigur, perspectiva poate fi și mai neagră decât atât… Căci, întotdeauna va fi loc de mai rău, de impunerea unei alte „hârtii”, mai abrupte la adresa drepturilor noastre, mai abrutizante în aplicarea de către o putere care trebuie să-i țină cât mai ocupați pe oameni…
Dacă va fi promovată și Legea defăimării cerută de premier, dar într-o variantă mai „aplicată”, coercitiv, atunci ne vom trezi poate cu expedieri în masă la secțiile de poliție, la CNCD, la organisme ce se vor inventa între timp, puse și ele la masa cu sinecuri, pentru a elibera alte și alte hârtii, pentru a dovedi angajatorului că nu am înjurat și defăimat. Pe rețelele sociale, apoi în viața cea tot mai (i)reală, de zi cu zi. Și poate nu doar la locul de muncă ne vor trebui aceste „caziere”… Ci și la participarea la mitinguri, căci, după un Registru național al pedofililor și violatorilor, se poate inventa și unul al defăimătorilor și „inscripționiștilor” de plăcuțe suedeze, nu?!
Ce facem însă acum? Mergem mai departe, așa, cu fruntea plecată? Ne umilim și privim în ochii „organului” când cerem, din postura vinovației „a priori” (pe care o acceptăm din momentul în care mergem să solicităm acest cazier), un „certificat” pentru a dovedi noi că nu suntem ceea ce statul ne consideră a fi?
Și ce se va întâmpla când statul va încurca un astfel de document, când un funcționar va tasta greșit, din prostie, incompetență sau plata unei polițe, și va trimite un cetățean pe lista neagră? A, a fost o eroare?! Ce va conta schilodirea profesională a carierei unui om, nu?! Statul mai greșește și el…
Și mai avem un aspect ilar. Pe care avocații nu-l atacă. Nu fac nimic, pentru că ar trebui să pledeze „pro bono”, or, nu mai bine așteaptă efectele nefaste ale cazierului vinovăției „sui-generis” pentru a avea și ei de lucru?!
În metodologia de eliberare a cazierului există o prevedere gravă… Aceea de a asocia eliberarea acestui „certificat” de clasicul cazier juridic. Prin impunerea unui termen de amânare a eliberării cazierului de non-violator de inexistența unor înscrisuri în cel juridic (prin eliberarea pe loc pentru cei ce nu au mențiuni în cazierul juridic), în schimb, cei ce au o minimă consemnare vor deveni automat urmăriți/căutați pentru identificarea unor posibile agresiuni sexuale! Pentru că, nu-i așa?!, o amendă penală pe o speță financiar-economică, de exemplu, poate indica posibila aplecare a unui subiect spre infracțiuni pedofile…
Iar „subiecții”, mai bine spus „cobaii”, pentru că asta am ajuns cu toții, vor trebui să aștepte 30 de zile pentru ca „organul” să aibă timp să verifice în alte baze. Dar ce se va întâmpla cu imaginea lor socială, cu prestigiul lor la locul de muncă în acest interval? Cum îi vor privi colegii pentru că, vreme de o lună de zile de la solicitare, nu vor putea dovedi că nu sunt violatori, pedofili, traficanți de carne vie? Cine le va repara imaginea? Cine îi va mai spăla de lăturile din gura lumii, fie ea oricât de academică, de științifică (ba, dimpotrivă!), aceasta va slobozii de nu o să o mai spele nimeni, doar pentru că nu au putut aduce la timp (adică, o dată cu restul angajaților) această „dovadă”?
Și doar astăzi suntem trimiși la poliție. Dar mâine, când legea se va „corecta”, când avocații vor dovedi că probele pe baza cărora secțiile de poliție eliberează acest certificat nu au acoperire decât pentru trecut, pentru fapte deja comise, impunându-se o evaluare pentru viitor, ca perspectivă comportamentală, vom fi poate trimiși spre laboratoarele de sănătate mintală, singurele care se pot pronunța despre posibilitatea ca un individ să comită asemenea fapte…
O hârțogăraie care va deschide drumul multor „caziere”… De limbaj, fiscale, economice și altele pe care acum nici nu ni le putem imagina… Pentru că așa se nasc noi monștri: din lipsa de rațiune a celor ce conduc și inacțiunea celor ce se lasă conduși…
