Biserica reformată din localitatea Porumbenii Mari, declarată monument istoric, păstrează cele mai valoroase fresce ale judeţului Harghita, care datează de la sfârşitul secolului XIV şi începutul secolului XV. Ansamblul este format din următoarele monumente: Biserica reformată (cod LMI HR-II-m-A-12929.01) și Zid de incintă (cod LMI HR-II-m-A-12929.02). Biserica medievală a satului apare pentru prima oară în analele papale din 1332-1337. Astăzi cunoascută ca biserică reformată, aceasta este o clădire gotică cu mai multe faze de construcţie, ale cărei elemente medievale, în marea lor majoritate, au fost distruse la reconstrucția clădirii din sec. XVIII și XIX. În cursul lucrărilor de conservare din 1970 a fost descoperită în nişa unde putea fi aşezat, lângă altarul original medieval, cadrul uşii sacristiei, respectiv o parte a unei fresce, a cărei primă scenă o reprezintă pe Sf. Elisabeta îngrijind bolnavii, cea de-a doua – încoronarea Sf. Maria printre îngeri şi pe Isus -, iar cea de-a treia – pe Sf. Doroteea cu Isus care întinde un coş spre ea.
Partea cea mai veche a bisericii este nava masivă, care a fost construită probabil în secolul al XIII-lea. În faţa intrării cu vârf arcuit din partea de sud a fost ulterior construit un portic. Lângă intrarea din sud, pe primul strat de ipsos, au găsit desenul unei boţi în reţea în stil gotic târziu. Deasupra intrării de vest a navei se găsesc două balustrade, pe care scrie: „Ridicat în anul 1843” („Emeltetett 1843”). Cele două casete cu inscripţii ale tavanului stau mărturie privind vechea starea a bisericii: „acest locaş al Domnului era fărâmicios, arcul de jos crăpa, se rupea, cele trei picioare de piatră neornamentate erau cârpăcite. După cum puteţi vedea, s-a schimbat, datorită mâinilor muncitoare şi pline de har ale credincioşilor sfintei comunităţi a bisericii, fiecare a făcut ce a putut şi ceea ce era potrivit, vestea bună a respectului lor să rămână pomenirii. Anno 1789”. Sanctuarul gotic din secolul al XIV-lea este mai îngust şi mai înalt decât nava. Sacristia, care este conectată cu clădirea pe partea de nord, a fost transformată într-un hambar după 1750.
Sanctuarul are un plafon casetat de o singură culoare, care a înlocuit bolta cu nervuri construită iniţial. În sanctuar se află un blazon de piatră, pe care se poate observa crinul subţire care se găseşte şi pe monedele emise de casa regală de Anjou (crinul getic împărătesc ce apare încă din antichitate – mausoleul lui Dromichete de la Sveștari – Bulgaria). În 1989, pe peretele din sud al navei, la văruirea exterioară a bisericii, în spațiul dintre cele două ferestre gotice, a fost descoperită o pictură murală medievală (cu două figuri care stau şi sunt îmbrăcate în haine galbene, iar central se găseşte o persoană care stă culcată, și inscripţia: corectat 1476, Sf. Bartolomeu). Localitatea Porumbenii Mari, mai demult Golumba Mare, este satul de reședință al comunei Porumbeni, din județul Harghita. Aceasta este situată pe malul drept al Târnavei Mari, la o altitudine de 425-475m, la limita sud-vestică a județului Harghita cu județul Brașov, pe drumul județean 137 (Cristuru Secuiesc – Porumbenii Mari – Odorheiul Secuiesc), la 60 km. distanță de municipiul Miercurea Ciuc. Prima atestare a localităţii Porumbenii Mari datează din anul 1332, când apare în dijmele papale sub numele de Galamb Villa. Prima formă scrisă a numelui satului Porumbenii Mici apare în 1506 sub forma Kis Galambfalva.
Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satului au adus bogate dovezi materiale ale existenței omului aici încă din cele mai vechi timpuri, astfel pe malul stâng al pârâului Vagas, în sudul „Cetății”, s-a descoperit o așezare geto-dacică cu material aparținând perioadei Laténe sec. I î.Hr-sec. I d.Hr., iar pe malul lacului Rak o așezare preistorică. Pe malurile pârâurilor Áj și Nagy s-au descoperit fragmente de vase modelate cu mâna și la roată de factură dacică și fragmente ceramice din epoca bronzului, migrațiilor și evul mediu (Periegheza E. Benkő 1986). Pe terasele înalte deasupra văii Târnavei Mari s-au găsit fragmente ceramice aparținând culturii Coțofeni, Hallsttat și secolele XI, XII, XIII, piese de bronz din epoca bronzului târziu, material din epoca arpadiană, acestea dovedind existența unei așezări medievale atestată în documentele anului 1332.
Aceste fresce de peste 600 de ani ce încă strălucesc coloristic pe zidurile Bisericii reformate din Porumbenii Mari (jud. Harghita) se constituie în dovezi ale actului artistic pictural ce transmitea mesajul spiritual al epocii către marea masă a enoriașilor. Astfel supraviețuia comunitatea și își găsea rostul și vrerea. (G.V.G.)
Lasă un răspuns