Cetatea dacică de la Cugir (jud. Alba) este o fortăreaţă dacică situată pe dealul numit „Cetate” din zona orașului Cugir, pe culoarul Mureșului. Aceasta este menţionată de geograful Claudiu Ptolomeu (90-168), în al său „Îndreptar geografic“, ca unul dintre „cele mai strălucite oraşe din Dacia“, purtând numele de Singidava. Dealul Cetăţii, promontoriul ce domină oraşul de astăzi, are o excelentă poziţie strategică şi o bună fortificare naturală. În anul 1868, aici s-a descoperit un tezaur dacic de monede de argint (cca 200 piese). În 1955 s-a găsit un alt tezaur, alcătuit dintr-un mare număr de monede greco-macedonene şi dacice (cca 2000 de piese). Istoricul Vasile Pârvan presupunea că la Cugir a existat un centru metalurgic dacic, la fel ca la Sibişel şi Grădiştea de Munte, mărturie fiind şi locul numit Piatra Pleşii, de unde se extrăgea piatra de var, dar cel mai incontestabil fapt este tradiţia păstrată până în timpurile noastre, când la Cugir a prins viaţă cea mai mare Uzină Metalurgică din ţară. Abia primele săpături din anul 1977 au oferit certitudini de un enorm interes, prin descoperirea necropolei cetăţii dacice. În urma unor săpături arheologice, s-au descoperit locuințe care datează din secolele II și I î.Hr. Cetatea a fost construită după tehnica originală numită „murus dacicus”, specifică acestei civilizații.
Primii locuitori ai dealului “Cetate”, ale căror urme de locuire s-au descoperit numai pe pante, au fost purtătorii culturii Sighişoara-Wietenberg din perioada mijlocie şi târzie a epocii bronzului (sec. XVII-XIII î.Hr.). Tot în zona pantelor s-au găsit vestigii dacice de locuire de la sfârşitul primei epoci a fierului (sec. V-VI î.Hr.), ceea ce dovedeşte că amenajarea platoului şi a teraselor s-a făcut mai târziu, adică în secolele III-II î.Hr.. În faza de apogeu a civilizaţiei dacice, începând de la sfârşitul secolului al II-lea, s-a definitivat amenajarea platoului superior şi a teraselor, iar vechiul val de apărare a fost înlocuit cu unul nou, mult mai puternic, întărit cu un masiv zid de piatră făcut din bolovani de râu uniţi cu pământ. Pentru amplasarea zidului s-a săpat în stâncă un pat de peste 3 metri, consolidarea făcându-se prin contraforţi din stânca păstrată. În spatele noului val de pământ şi al zidurilor de piatră, pe platoul superior, au fost descoperite numeroase locuinţe aparţinând diferitelor perioade; s-a găsit un abundent material arheologic alcătuit din ceramică, podoabe, unelte. Cel mai spectaculos s-a dovedit a fi inventarul aşa-numitului „mormânt princiar”, ce a aparţinut unui tarabostes local, cu vârsta în jurul a 35 de ani, probabil conducătorul unui trib din zona văii Cugirului. Războinicul a fost incinerat într-un car de paradă cu patru roţi, alături de care s-au găsit resturile incinerate a trei cai, dar şi numeroase obiecte realizate din fier, bronz, argint şi aur. Mormântul a fost datat într-o perioadă anterioară Regatului lui Burebista, la începutul secolului I î.Hr.. În aceeaşi necropolă a fost cercetat şi un al doilea „mormânt princiar”, nu la fel de bogat, dar conţinând două săbii, o cămaşă de zale din fier şi obiecte de argint.
Denumirea de „Dealul Cetăţii” a fost transmisă din moşi-strămoşi, deloc întâmplător, de peste 2.000 de ani încoace. Perpetuarea denumirii n-a putut fi făcută decât de descendenţi ai acelora care ridicaseră vechea cetate dacică. În 106 d.Hr., când cetatea a fost cucerită şi distrusă de romani, nu s-a mai constatat vreo locuire pe acest deal, iar ruinele au fost acoperite de pământ. Dar falnica cetate de odinioară n-a dispărut din amintirea urmaşilor, care au denumit dealul în continuare şi-l numesc şi astăzi „Cetate”. Cetatea Singidava găzduieşte de câţiva ani, în perioada 24 – 26 iunie, Festivalul Cetăţilor Dacice – cel mai important şi mai mare festival dacic din România. Aproape 200 de luptători daci şi romani, nimfe şi gladiatori reînvie istoria şi legendele locale periodic, spunând într-un mod unic şi inedit poveştile dacilor liberi care au trăit în cetăţile de pe raza judeţului Alba. Cele trei zile ale festivalului cuprind un program cu luptele dintre daci şi romani, ateliere antice, cascadoriile ecvestre cu cei mai renumiţi cascadori români şi concertele în aer liber. După două milenii, Singidava, cetatea dacilor liberi de la Cugir, va redeveni ceea ce a fost și mai mult decât atât: în anul 2016 administrația locală, sprijinită de mândrii urmași ai celor care au creat aici un avanpost al Daciei libere, anunţau că intenționează să reconstituie cetatea antică. Informația a fost confirmată pentru Ziarul „Unirea” de primarul Cugirului, Adrian Teban, care a subliniat că intenția este una cât se poate de serioasă și concretă: „Peste 5 ani, când am înțeles că Festivalul Cetăților Dacice se va desfășura din nou la Cugir, dacii noștri vor lupta pentru apărarea unei cetăți așa cum a fost Singidava acum două milenii”. Cei care au urcat pe dealul „Cetate”, simbolul de necontestat al Cugirului, au putut să observe în configurația dealului, rezistând vitregiilor vremii, puternicul val de apărare durat din pământ şi piatră, în secolele III-II î.Hr.. Ar fi ceva de lucru pentru cei din Cugir pentru reconstituirea cetății Singidava, însă nu e imposibil de realizat, ținând cont că înaintașii lor nu au avut la dispoziție tehnica de azi, cărând în vârf blocurile de piatră și lutul doar pe care trase de animale (surse: wikipedia.org; alba24.ro; adevarul.ro; informatii-romania.ro; Foto: enciclopedia-dacica.ro).
În afară de spectacolul evocator al perioadei dacice, iată că se nasc şi proiecte de reconstrucţie şi punere în valoare turistică a acestor locaţii istorice de marcă ale României, atrăgând călători şi curioşi, dar reînviind un spirit dacic ce iată, încă este nemuritor.
Lasă un răspuns