Cu floreta după blana ursului…

Problema nu ar fi că se ascut „săbiile” pentru a-și face loc în teaca puterii… Și nici faptul că ar fi cumva prea multe pentru o singură guvernare… Pentru că ălea nu sunt de fel „săbii”, ci mai degrabă niște florete cu cap bont… Și nici nu ai ce „ascuții” la ele, iar de încăput în aceeași teacă, le poți strânge pe toate, nu contează, mai rămâne și loc!… Căci trei „florete” de azi nu fac cât o lamă știrbă din noaptea cuțitelor lungi din politica de altădată… „Pumnale”? O să le mai vedem doar la secțiunea „arhivă” a actualelor glose politice în disoluție… „Cuțite”? Mai multe au opozanții din societatea civilă decât ei, „adversari” zis politici… Ar mai trebui însă și ceva „asumare”… Nu curaj, că în politică nu poți să vorbești despre curaj, ci doar despre inconștiență (asta mai rar, în cazul unor personaje cu adevărat valoroase care s-au rătăcit vremelnic în mocirlă) și tupeu… Dar nici din aia, „asumare”, nu mai e; s-a dat toată pe la primele „generații” politice postdecembriste…

S-au strâns dară niște „sârmulițe” ce se cred gata „călite” pentru focul puterii… Mănunchi de călite! S-au adunat în calamburul de pe stânga, că doar pe acolo e ceva „mai fierbinte”, pe partea aialaltă doar mirări și rostiri de un rece sec, s-a reunit grupul de preluare a sforilor. Vorba aceea: marionetele vor să preia controlul ițelor de care sunt trase… Să le înnoade într-un soi de colac în jurul picioarelor mamutului roșu, să-l răstoarne și să ia de acolo ce au nevoie… Ce le-ar putea fi de folos într-o eventuală guvernare… Că așa se întâmplă (și) pe „eșichier”… Dacă nu te lepezi de cel devenit neînsemnat, îl ții pe mai departe atârnat la coada procentelor, fie și pe post de zornăit urale, riști… Pentru că, deja insignifiant în procentele lui, știe că nu are ce să piardă, și se dedă la blaturile celorlalți cocalari politici…

Iar Alde nu are ce să piardă!… Și se face preș de intrare la guvernare pentru „Pro România”, chiar dacă asta ar trebui să însemne, pentru „partenerul” PSD-ului, pentru propriul electorat (sigur, sunt mai mulți parteneri în guvern decât număr de electori pe cap de alde), ar trebui să ducă, așadar, la dispariția definitivă, înghițirea (poate chiar de către noul stăpân căruia îi linge acum mâna) și scuiparea la tomberonul politicii a elementelor nefolositoare. Adică a întregii „formațiuni”!

Și totuși, acolo se agită niște florete ce se cred ditamai săbiile… Mânuitorii lor, deși mai bine și-ar pune jupoane și ar juca după piesele veșnicului povestitor barbă-în-bărbi (politice), vor să bată palma între ei, fiecare crezând că l-a păcălit deja pe celălalt. Se visează poate și tandem la guvernare. Nu cu „Trădiceanu”, prea mucegăit pentru a mai fi util „lupilor”, oricum, nici ei prea tineri de acum, ci, ei între ei, jolly-jocherii pontaniano-„vosganiați”. Numai că se pleacă la drum de la prezumția greșită a neroziei lui Dăncilă de a parafa orice hârtie cu „noul” Alde… Și poate că ar semna, că până citește îi curge cerneala de pe degetul mare, ba, poate de aia s-a răzvrătit și Dragnea din pușcărie, contestând dreptul „Veoricăi” de a-și mai plimba cocul prin partidul ăla parcă tot mai de (mame)cuci, poate chiar el să fi lăsat o ușiță pentru astfel de momente, previzibile, doar că i-a trântit-o Tribunalul în nas. Doar că și în PSD sunt „florete” ce se agită pentru „marele premiu”. Florete, nu sârmulițele alde pontaniene…

Ar fi Orlando!… Păi’, a lăsat el toată vara ringul distracției de o parte, pentru (o) altă „vară”, pentru a asista acum la felul în care se înghesuie totul felul de „pisoiași” pe lângă divanul Veoricăi, încercând să impună ei noile configurații din neconfigurația de stânga? Și asta și într-un joc prea străveziu… Prea de nivelul găletușelor și lopățelelor de plastic de clădit castele din nisip.

Ai lui alde cred poate că au pus pe picioare cea mai mare condiționare a trândăviei lor politice… Pentru că în „lilipontanismul” (!) lor, de procente și putință, orice discuție (cu oricine) seamănă a acord politic. Dar să condiționezi continuarea guvernării cu PSD de aducerea la putere a „Pro România”, și nu oricum, ci trasând un număr de ministere ce le-ar da dreptul să fie parte-parte la pretenții (de scaune, dar mai ales de a stabili candidatul „comun”), este prea copilăresc. Chiar dacă, aparent, Alde și-a păstrat un laț de control pentru a nu fi traversat de marșul de acaparare al celor de la „Pro România”, condiționând totul de încheierea unei alianțe în alianță. Doar că ei sunt deja într-o alianță. Aia de guvernare. Iar tribunalul s-ar putea să-i lase pe afară.

Totul e iară la și de vânzare… Nenobelul îl dă pe T(r)ădiceanu, bătrânul rătăcit pe duduia la rându-i cam rătăcită, „pisoiul”, ca orice mâță, pe toată lumea… Și unii și alții visează și se visează… Doar țara simte și trăiește într-un crunt adevăr… O durere a neputinței ce se adâncește cu fiecare clipă…  Atât de rău că însăși existența acelora ce ar trebui să ne ceară socoteală peste ani este pusă de acum  sub semnul întrebării…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*