Fosile de Deinotherium gigantissimum descoperite la Răcătăul de Jos (jud. Bacău)

Elemente fosile a două schelete de proboscidian gigant, un strămoș al elefantului de astăzi, au fost descoperite pe malul Siretului, în județul Bacău. Un localnic din Răcătăul de Jos a dat întâmplător peste mai multe fosile, iar specialiștii au confirmat că e vorba despre o descoperire extrem de valoroasă. Când a văzut oasele imense, el a luat legătura cu un paleontolog amator, care imediat și-a dat seama de descoperire și a anunțat specialiștii de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași.

Fragmentele fosile extrase și identificate până în prezent de echipa de cercetători a UAIC sunt elemente postcraniene (femur, metacarpiene, falange) ce provin de la un proboscidian extinct de talie mare, probabil un Deinotherium gigantissimum, unul dintre cele mai mari mamifere care au existat vreodată, înrudit cu elefantul de astăzi. Alături de acestea, au mai fost recuperate și fragmente postcraniene de Bovidae, o familie de mamifere rumegătoare. Cu această nouă descoperire, echipa de specialiști (lect. dr. Bogdan Rățoi și conf. dr. Paul Țibuleac), doctoranzi (Bogdan-Stelian Haiduc și Elena-Ionela Păun) și masteranzi (Mihai Cochior și Mihai Pîntea) continuă activitatea cercetătorilor universității ieșene asupra proboscidienilor fosili, începută încă din secolul al XIX-lea”, se arată într-un comunicat al Universității Alexandru Ioan Cuza Iași. O descoperire similară celei din județul Bacău a avut loc în 2015 în punctul fosilifer Gherghești 1, din județul Vaslui, când cercetătorii UAIC, alături de cei ai Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, au identificat un schelet parțial aparținând aceleiași specii fosile (fragmente de fildeș, femur, tibie și centura pelviană), animalul având peste patru metri înălțime și aproximativ 3,5-4 metri lungime.

Deinotherium (Dinoteriul) însemnând în grecește animalul (therion) îngrozitor (deinos) a fost unul din cele mai mari mamifere care au existat vreodată, fiind înrudit cu elefantul de astăzi, fără să aparțină însă aceleiași linii de evoluție a proboscidienilor. Cercetătorii spun că acest animal a apărut în Africa în Miocenul mijlociu, răspândindu-se în Asia și Europa, și a dispărut în Pleistocenul timpuriu. Înălțimea sa varia între 3,5 și 5 m. Caracteristici sunt colții foarte mari îndreptați în jos și fixați pe maxilarul inferior, spre deosebire de cei ai elefanților de astăzi. Unicul schelet complet de Deinotherium giganteum din întreaga lume a fost descoperit în România, în anul 1894, de către geologul Grigoriu Ștefănescu, în apropiere de localitatea Mânzați, județul Vaslui. Scheletul acestui „dinoteriu” (cum scriau în mod curent Grigore Antipa sau Emil Racoviță), cu o înățime de 4,50 m, este expus la muzeul Grigore Antipa din București (surse: wikipedia.org; realitateadebacau.net; uaic.ro). Prin studiul acestor fosile se poate reconstitui viața pe aceste meleaguri din perioada pleistocenă. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*