Avem nevoie de un Spiru Haret

Descendent al unei vechi familii de răzeşi, Spiru Haret s-a născut la Iaşi, în familia comisului Haret, la 15 februarie 1851. El a făcut studiile în ţară şi în străinătate. S-a întors cu titlul de doctor în matematică, obţinut la Paris. A fost primul român care a obţinut acest titlu. Tânărul savant a ocupat la Bucureşti, prin concurs, o catedră universitară, unde a lucrat 30 de ani. Spiru Haret a fost autorul unor lucrări ştiinţifice remarcabile, apreciate în Occident: „Sur  l”invariabilite des grands axes planetaires”, „Mecanique sociale”. A adus contribuţii la matematizarea sociologiei.

Nefiind pedagog de catedră, dar posedând o vastă şi adecvată cultură pedagogică, documentat asupra reformelor învăţământului din diferite ţări, Spiru Haret a cunoscut bine problemele şcolilor din România. El a lucrat şi în Ministerul Instrucţiunii – ca secretar general al ministerului, inspector general al învăţământului şi în trei rânduri – ministru al instrucţiunii (1897-1899; 1901-1904; 1907-1910).  Spiru Haret a manifestat un interes constant faţă de tărâmul şcolar şi atunci când nu a deţinut funcţii în ministerul respectiv.

Ajutat de către colaboratorul său C. Dimitrescu – Iaşi, Spiru Haret a elaborat un şir de legi şcolare, care au reorganizat pe baze moderne învăţământul de toate gradele din România.

Baza teoretică a politicii şcolare haretiene era constituită din trei componente: 1. necesităţile de ordin economic, social şi cultural  ale României; 2. selectări din bagajul de idei pedagogice ale epocii; 3. sintezele experienţei pozitive a cadrelor didactice din ţară. Nici pomină de fundaţii şi proiecte străine, care să fi impus orientări greşite. Nici pomină de impunere a dominaţiei exigenţelor intereselor străine asupra necesităţilor interne ale României. Legile au fost elaborate de persoane necorupte de finanţa străinilor.

Dacă am face o paralelă a reformelor haretiene cu cele curriculare de la noi din anii 1998-2003, apoi în R. Moldova s-a procedat exact invers decât în Ţară. Reformele iniţiate de Haret au ridicat învăţământul naţional, reformele lacheilor lui Soros şi a Băncii Mondiale, precum şi implicarea reformatorilor de la noi în proiectele străine spălătoare de bani au înglodat mai adânc învăţământul în criză.

Haret şi colaboratorii au fost oamenii României, reformatorii de la noi – agenţii intereselor străine. Spiru Haret a insistat întotdeauna că, pe lângă rolul instructiv, şcoala are, în primul rând, un important rol educativ. Cei de la cârma reformelor învăţământului de la noi au scos din şcoală obiectivul educaţiei!

În România se făcuse, sub conducerea lui Haret, reformări în  procesul instruirii (a fost introdusă trifurcaţia liceului începând din clasa a V-a; a sporit disciplinele ştiinţifice care contribuie la formarea multilateralităţii; a introdus examenul de absolvire pentru clasa a IV-a de liceu şi  examenul de absolvire pentru clasa a VIII-a). Spiru Haret a format comisii pentru elaborarea planurilor şi a programelor şcolare. A luat măsuri pentru utilizarea metodelor de stimularea gândirii elevilor. A insistat asupra îmbunătăţirii calităţii manualelor. El a scris mai multe manuale apreciate de generaţii de pedagogi. De exemplu, manualul „Lecţii de trigonometrie” a apărut în 17 ediţii.

Spiru Haret a depus eforturi pentru dezvoltarea învăţământului profesional şi tehnic. A înfiinţat şcoli comerciale, agricole, de meserii. El cerea ca, la examenul de absolvire a clasei a VIII-a, atenţia examinatorului să fie direcţionată spre maturitatea de gândire a adolescentului, spre felul cum ştie să folosească dicţionarele, bibliografia etc. Haret cerea ca universităţile să dea nu numai cunoştinţe de specialitate, ci să fie „vaste centre de cultură în care să se găsească mijlocul de a se manifesta întreaga mişcare culturală a ţării în ceea ce are ea mai bun şi mai înalt”. Pentru a crea posibilităţi largi de pregătire a specialiştilor cu studii superioare, S.Haret a înmulţit numărul catedrelor.

Pentru realizarea educaţiei patriotice, Spiru Haret a înzestrat şcolile cu tablouri istorice, a introdus serbările şcolare prilejuite de marile evenimente naţionale, „a cerut marilor personalităţi ale culturii să participe la elaborarea unor cărţi de lectură cu bogat conţinut moral, realizate într-o frumoasă formă artistică” (M.Cimpoieş, O. Ionescu).

O parte considerabilă din opera lui Spiru Haret prezintă elaborări de educaţie a adulţilor, de pedagogie socială. El a stimulat iniţiativele episodice ale cadrelor didactice din teren, organizând o  mişcare cultural-educativă a epocii, cu un rol apreciabil în viaţa socială. Pentru ridicarea culturală a poporului, S.Haret a stimulat scriitorii contemporani  să scrie în acest scop, a înfiinţat revista „Albina” (1897), „ Societatea Steaua” (1900). Pentru o mai bună pregătire profesională a pedagogilor, S.Haret a înfiinţat „Revista generală a învăţământului” (1905).

Spiru Haret s-a preocupat constant de problemele legate de îmbunătăţirea situaţiei ţărănimii. El considera drept adevărate plăgi sociale pe cămătari şi pe arendaşi.

În vederea limitării parazitismului arendaşilor şi al cămătarilor, Haret s-a implicat practic în diferite forme de activitate economică, educativă şi culturală în sate. Această activitate, manifestată iniţial de către unii învăţători sporadic, a fost observată, generalizată de către Haret, care i-a conferit autoritate. Haret, depăşind în multe privinţe  ideile intelectualilor consideraţi cu vederi înaintate, şi-a expus gândirea socială în lucrările: „În chestia ţărănească”,  „Chestia ţărănească”, „Pagini de istorie”, „Activitatea extraşcolară a învăţătorilor”, „Societatea corpului didactic primar şi liga învăţământului”. Activitatea economică, culturală şi educativă de ridicare a nivelului poporului realizată de Spiru Haret şi de cadrele  didactice îndrumate de dânsul a intrat în istorie sub denumirea de haretism. Din 1892, S.Haret a fost membru al Academiei Române.

Spiru Haret s-a stins în 1912. Contemporanii l-au numit „omul şcoalei”. Privită astăzi, de lângă învăţământul mutilat de interese străine, personalitatea  celui mai remarcabil reformator al învăţământului românesc şi animator de ajutorare a ţărănimii, putem spune că Spiru Haret a fost Omul României.

În prezent, iarăşi şcoala noastră are nevoie de reforme pro-române. Iarăşi ţărănimea noastră este împilată de arendaşi şi de alţi paraziţi. Iarăşi avem nevoie de un Spiru Haret.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*